Suntem bucuroși și entuziamați să vă anunțăm că am publicat dublu album CORBU pe casetă: „Cei Care Tac” pe Side A și „Ce-am pățit odată” pe Side B. Remasterizarea bandă, producția casetă audio și layout-ul sunt realizate de Remus Miron, iar remasterizarea și duplicarea au fost realizate la Djs Techno Conference. Cat.# DTCO42MC. Casetele sunt în ediție limitată.
Totul a început perfect! Sergiu și Luiza sunt, în primul rând, extrem de aproape de sufletul meu și, în al doilea rând, o provocare continuă. O provocare de când Sergiu mi-a fost student. O provocare de când a trebuit să vorbesc despre versurile lui (şi nu numai), deși nu aș spune că mă pricep, unde sper că m-am descurcat decent. O provocare și acum, când iată că trebuie să vorbesc despre altă carte decât cea pentru a cărei lansare am venit aici, și anume volumul I din „Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini”.
Sigur că am analizat-o cu creierul meu de cercetător în domeniul muzicii și pedagogiei, așadar am căutat în primul rând niște repere științifice. Deşi nu cred că vă interesează pe dumneavoastră în mod deosebit, ţin să vă spun că, atunci când publicăm un conținut științific, noi scriem la începutul acestuia un Abstract şi câteva Cuvinte cheie. La o primă lectură, mi-a fost foarte greu să identific astfel de elemente și am constatat că degeaba vreau să pătrund această carte cu creierul pentru că ea se adresează sufletului. Vorbește mai mult despre emoție decât despre un conținut riguros, foarte clar prezentat.
Pot să spun că această carte m-a plimbat de la Ana la Caiafa, [ca să păstrez și această zonă] şi a trântit cu mine de pământ şi de toți pereții. Abia m-am adunat. M-a plimbat de jos, unde căzusem, până la cer și înapoi, și iar la cer, și iar înapoi, și tot așa… Între timp, am mirosit cu plăcere păpădiile din mâna fetiței de la pagina 32 și după aceea am constatat că puterea de a reconfigura planurile acestui traseu se află la mine. M-am suit pe bicicleta pe care a reparat-o un domn la pagina 30 și am început să mă plimb cu ea pe albastrul cerului. Da, a fost o plimbare foarte frumoasă până când… Ştiți ce am pățit? M-am poticnit de o piatră. [M-am tot gândit dacă să folosesc cuvântul „a mă poticni” sau „a mă împiedica” pentru că, acum câteva săptămâni, spusesem unei persoane de aproximativ 30 de ani cuvântul „poticnit” și m-a întrebat: „Ce ai făcut? Ce înseamnă asta?”… Trecem peste detaliile acestea.]
Cu certitudine, piatra este un motiv interesant pentru că prin metafora acesteia am simțit legătura autorului cu Brâncuși pe tot parcursul volumului. Mi-a plăcut ce a spus Sergiu la un moment dat: „și s-a născut din tăcerea unei pietre pe care am contemplat-o atât de mult timp încât a început să emită sunete. Un sunet necunoscut, interiorizat, profund, cu nuanțe de bocet, de zgomot, de revoltă, de bucurie pură. Acest sunet necunoscut ne-a trecut simultan prin toate stările imaginate și neimaginate.” Sigur că nu voi insista foarte mult pe această metaforă a pietrei care poate să fie piatră de temelie, piatră de încercare, piatra din capul unghiului și așa mai departe, ci aș spune că, pentru mine, acest volum a fost o invitație, o călătorie în interiorul propriei ființe. Toată cartea [te] întreabă, la fiecare pas: „Hei, sufletul tău ce mai face?”
[Citesc]: „Imaginează-ți să fii legat la ochi și în momentul în care ți se redă provizoriu privirea să vezi o oglindă și reflexia din ea. Te uiți fix la ea, la reflexie, și o analizezi în cele mai mici detalii și îți dai seama că acea reflexie nu ești tu, chiar dacă imaginea ei e perfect, absolut identică cu tine. Reflexia este punctul zero, locul din care ar putea deveni ori omul vechi, ori omul nou, depinde de alegeri. Instrucțiunile, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de greu de respectat. Aducerea aminte, asta e sinteza regulilor. Aducere aminte că există un ritual al preoților sunetului…”
Ultima frază n-am s-o citesc. Vă invit să o găsiți dumneavoastră când veți ține cartea în mână și-i veți sorbi cuvintele.
Oricum, sunt convinsă că ați sesizat în lectura mea chintesența cărții.
Iar dacă ar fi să revin la ideea de la început și să fixez trei, patru cuvinte cheie, în armonie cu setările creierului meu, mă credeți că acestea ar fi: emoție, non culoare, tăcere, nemișcare?
Vă mulțumesc!
Loredana Muntean
Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, vol. I.
Lansare de carte la Muzeul Șării Crișurilor, Oradea
Corbu și Dezlegania. Nu cred că putea exista o potrivire mai plină de sens. Corbii sunt un simbol al morții și al procesului de transformare de la lumea fizică la cea spirituală. Cu toate acestea, în limbajul spiritual, moartea nu înseamnă actul fizic al morții, ci schimbarea, tranziția, transformarea… noi începuturi.
CORBU a lansat pe bandcamp, joi, 6 ianuarie 2022, zi cunoscută sub numele de Ziua Epifaniei, prima parte din albumul „Dezleganie”, numită „Sufletul”.
Această lansare face parte dintr-o serie de concerte live susținute în cadrul proiectelor: „Trandafirul Magdalei. Laborator Stradal de Arte ale Sunetului”, live din Platoul de Marmură, Zalău, „Teama de sinceritate. Stare de pură neclintire interioară dedicată lui Florian Pittiș” – live din Curtea Artiștilor, Zalău, „Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului” – live din Muzeul Holocaustului, Șimleu Silvaniei, Sălaj, „Bunavestire Delicioasă. Ocolul pandemiei în 33 de cânturi” – live din Curtea interioară a Cetății Oradea, cu actorul Richard Balint și percuționistul Sebastian Arvai și Sufletul – live la teatrul Anonim Oradea.
Prima parte a albumului live, numită Sufletul, este înregistrarea concertului live susținut la Teatrul Anonim Oradea, pe data de 21.12.2021, în cadrul evenimentului „De la Om la Om. Aryiști pentru comunitate”.
Prima parte a albumului, Sufletul, poate fi ascultat aici:
https://corbuproject.bandcamp.com/album/dezleganie-2
Gazda evenimentului: Ciprian Ciuciu
Masterizare: Marcel Florut / postanalog studio
Copertă și identitate vizuală: Radu Luchian
Înger păzitor al proiectului CORBU: Luiza Matilda Mitu
CORBU este un proiect muzical care aduce în fața publicului românesc un personaj misterios şi complex datorită semnificaţiilor contradictorii pe care le are în gândirea orientală, occidentală şi europeană. Dacă în credinţele orientale şi occidentale corbul este perceput ca un personaj pozitiv, un erou solar, cu rol profetic, care luptă pentru restabilirea ordinii sociale, în credinţa europeană corbul apare ca un erou negativ, pentru că are capacitatea de a descoperi cu uşurinţă tainele întunericului. În povestea noastră, Corbu cheamă în ajutor oameni înzestrați cu darul de a face muzică. Împreună cu ele pune la cale un asediu cultural prin care vor dezvălui oamenilor tainele sunetului.
