Corbu și Dezlegania. Nu cred că putea exista o potrivire mai plină de sens. Corbii sunt un simbol al morții și al procesului de transformare de la lumea fizică la cea spirituală. Cu toate acestea, în limbajul spiritual, moartea nu înseamnă actul fizic al morții, ci schimbarea, tranziția, transformarea… noi începuturi.
Simt și știu că nu este întâmplătoare întâlnirea mea cu Corbu. Nimic nu este întamplător. Și ca să nu alunec în truisme, am să spun că întâlnim oameni vii prin cele mai minunate coincidențe. Le putem spune coincidențe sau sincronicități. Atragem ceea ce gândim, iar Corbu are răbdarea observației. De aici și ghidajul dat de sincronicitate pe care Corbu îl recunoaște și îl folosește în călătoria lui printre oameni. De acum încolo voi dori să mă refer la Corb și prin simbolistica lui mitologică. Am să spun Corbu când vorbesc despre artist și Corbul când vorbesc despre pasărea mitică. Corbul se află la marginea dintre viață și moarte, comunicatorul dintre lumi. Le vizitează pe ambele sau pe toate… dacă sunt nenumărate. Toate morțile, toate viețile cunoscând toate punțile ce se leagă între ele. Cel ce intuiește conexiunea Spiritului cu Carnea, sensul venirii și al plecării. Cum altfel, viu fiind, Corbul, va putea tranzita lumile în ambele sensuri? Dezlegania este mesajul artistului Corbu de reînviere pentru lume. Pentru omul modern aflat pe calea uitării, în goana acestuia doar după hrana trupului sau satisfacerea diverselor interese meschine, Corbu vine să scoată sufletul din amnezie. Din amnezie, da, deoarece omul de carne întotdeauna va fi îngropat cu cerul în el, pentru a putea renaște în spirit. Artistul folosește toate instrumentele muzicale care îi stau la dispoziție: muzica sa este puntea dintre lumi susținută pe stâlpi de lumină. Două Coloane de Lumină ce ghideaza simbolic, vertical, în sensul unirii a două principii antagonice, completate de un fundal în Mișcare, de unde, animate, ne visează ființe magice și reale totodată, deoarece realitatea nu poate fi surprinsă decât în Mișcare. Aceasta este înțelepciunea Corbului. Acesta este Darul artistului.
În Curgerea despre care vorbesc Corbu se simte precum un sculptor. Un sculptor al sunetului. De aceea călatoria lui Corbu în Ritualul Dezleganiei reîncepe la Târgu Jiu, locul unde moștenirea lui Constantin Brâncuși consfințește prin forma pietrei: înțelepciunea, iubirea… infinitul. Aici spiritului brâncușian conectează și încarcă simbolistica Ritualului, pe care artistul îl săvîrșește în călătoria sa, și căruia îi închină spectacolul de muzică, cuvânt și lumină… Astfel, în Ritualul Dezleganiei sunetul cuprinde forma Mantrei sau vibrația unei rugăciuni ancestrale.
Experiența Dezleganiei Trebuie să fie completă. Spectacolul resuscitează corpul și mintea celor prezenți către simțire pe toate căile. Muzica lui pătrunde în lumea materială și aduce cu ea mesajul din alte spații cerești unde spiritul Râvnește să crească uitându-se către Pamânt. Corbul aduce cu el Trezirea din coma indusă, a unei gări terestre, unde oamenii au uitat că sunt călători și nimic din ceea ce este nu va rămâne. Astfel el ne ajută să regăsim Rostul. Corbu își dăruiește talentul căutând în calea lui oameni pe care să-i trezească, să le spună că este în regulă să iubească, să viseze, să creeze… că este firesc să Simtă…
Bineînțeles că minunile Dumnezeiești sunt nenumărate și surprinzătoare minții empirice. Astfel, însuși Corbu se află pe un drum inițiatic. În Trecerea intermitentă printre spații, promisiunea Dezleganiei reverberează în ambele sensuri. Dinspre artist spre lume și dinspre lume spre artist. Taina pe care Corbu o poartă cu el este Ritualul prin care ne dezleagă de promisiuni smintite, pe care, fără să știm, ni le asumăm… murind. Taina este taină doar pentru cei ce mor din timpul vieții. Nu este taină pentru cei ce încă sunt vii în spirit. Corbu caută să ajungă la cei morți și îi hrănește pe cei vii. Pentru asta se consumă, deoarece trebuie să trăiască fiecare clipă, din curgerea Dezleganiei, la intensitate maximă. Locurile descrise și oamenii întâlniți se succed cu repeziciune, iar momentele de adaptare sunt scurte cu trăiri intense. În Jurnalul său de Călătorie găsim quintesența emoțiilor și a frământărilor surprinsă atât în cuvânt, cât și în imagini. Imagini, ce nu completează doar, ci întregesc cuvintele, având de cele mai multe ori propriile lor povești de spus. O oglindire a realității ce pare răsturnată în fața înțelegerii firescului. În lumea de simboluri, prin care Corbu ne călăuzește, el știe, simte și intuiește. Astfel relația lui cu locurile și mai ales cu oamenii este una specială și complexă, nelipsită de surprize pe care le decodifică… sau codifică, după caz, în Jurnalul său. Citindu-l vei fi atras de contraste. O expunere a sufletului artistului a senzațiilor sau a revelațiilor avute. Absorbit de frământările acestuia, catharsisul este iminent pentru cititor, săvârșindu-se tainic. O altă modalitate, din multele utilizate prin care Corbu întregește Ritualul Dezleganiei.
Drumul nu este ușor. Se simt frustrări și întrebări de la facerea acestei lumi sau mai bine spus de la contrafacerea ei. Nu lipsesc provocări create de iminența unui cutremur sau desfășurarea unui război, evenimente aflate la antipozi. Pe de-o parte cutremurul: schimbarea provocată de evenimente naturale ale planetei, în care artistul se întreabă dacă își mai poate continua spectacolul și de cealaltă parte: războiul, nonsensul distrugerii provocate omului de către om, unde, în perspectiva dispariției omului, mesajul Dezleganiei își pierde menirea.
Corbu află în călătoria sa că logosul ce definește comunitățile, prin care acesta poposește, este de fapt același în semnificații și le aduce firesc pe acestea împreună, chiar dacă legile lumești par să le despartă. Astfel politica îl întristează, mercantilismul asociat actului artistic îi repugnă, războiul îl stupefiază…
Fatalmente în lipsa Culturii artistice, omul slăbit fiind, nu înțelege de ce suferă și, buimac și amăgit, aleargă fără noimă, hedonistic, în căutarea unei fericiri de consum.
De aceea Nevoia Dezleganiei este revelația pe care artistul ne-o împărtășește ca pe o Taină. Hrana pentru foamea înnăscută a sufletului, întru revelația spiritului. Taina sufletului primită prin porțile simțurilor în Ritualul Dezleganiei.
Corbu este artistul, spectacolul este Ritualul și Darul simțurilor, mesajul este Dezlegania primită pentru redescoperirea sinelui, călătoria este Căutarea spre Înțelegere și Vindecare, iar Jurnalul de Călătorie este mărturia scrisă a nevoii de adevăr prin Artă.
– grafician