About: corbusergiu

Dezleganie – Ritualul (Spectacol Sonor dedicat lui Constantin Brâncuși)

„Dezleganie – Ritualul” este o călătorie sonoră captivantă, inspirată de universul profund al sculpturii lui Constantin Brâncuși. Construit pe structura emblematică a operei sale – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit – acest spectacol sonor se prezintă ca un manifest artistic ce explodează în sunete de caval, vioară, rugăciune, revelând o lume interioară plină de contrast și emoție.

Pornind dintr-o contemplație ce a început în 2020, spectacolul „ Dezleganie – Ritualul” aduce la viață sunete necunoscute, ce oscilează între bocet și revoltă, între zgomot și bucurie pură, conectându-ne simultan cu toate stările ființei, atât cele imaginate, cât și cele nemărturisite. Aceste sunete ne poartă printr-o experiență profundă, transformând tăcerea într-o melodie ascunsă, o voce ce iese din pietrele nevorbite.

În 2022, viziunea a căpătat formă în cadrul unui spectacol muzical, unde pasiunea lui Brâncuși pentru vioară se îmbină cu talentul violonistului Sergiu Corbu Boldor, transformând muzica într-o punte între sculptura nemișcată și viața în mișcare.

„ Dezleganie – Ritualul ” nu este doar un spectacol despre artă, ci despre esența ființei – o cădere, o lumină, o umbră, un vis, o revoltă. Este o explorare a stării de grație, un dialog între material și imaterial, între simplitate și complexitate. În centrul acestei experiențe stă sufletul uman, ca liant între cele două lumi aparent opuse, dar profund conectate.

Inspirat de cuvintele lui Brâncuși – „Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate. Sculptura: Muzică în nemișcare. Muzica: sculptură în desfășurare” –, spectacolul sonor „ Dezleganie – Ritualul ” devine un tribut adus conexiunii nemărginite dintre muzică și sculptură, invitându-ne să trăim fiecare notă, fiecare formă, ca pe o revelație a ființei autentice.

Descoperă universul spectacolului sonor„Dezleganie- Ritualul” – o fuzionare între arte, o călătorie între tăcere și sunet, între vis și realitate.

Vezi și ascultă live Ritualul:

Despre proiectul Dezleganie aici:

Dezleganie- Ritualul la TVR Craiova

INFO HD REPLICA – ÎN LUMINA ADEVĂRULUI

EVENIMENT- SPECTACOL LA MUZEUL BRÂNCUȘI, TVR CRAIOVA

Dezleganie – Turneu dedicat lui Constantin Brâncuși

Turneul manifest dedicat lui Constantin Brâncuși va ajunge și la Mediaș | novatv.ro

Despre DEZLEGANIE – Ritualul (spectacol sonor dedicat lui C. Brâncuși)

Dezleganie / Ritualul – Spectacol sonor dedicat lui C. Brancusi 2023

Alege să susții Asociația Pentru Dezvoltare Armonioasă Prin Arte Transdisciplinare (DA’AT), care își propune să promoveze dezvoltarea personală, comunitară și culturală prin utilizarea artei și a abordărilor transdisciplinare.

Misiunea noastră:
• Promovarea dezvoltării personale și comunitare
• Integrarea metodologiei transdisciplinare – nou tip de inteligență (echilibru între mental, sentimente, corp)
• Susținerea culturii, artei, spiritualității
• Educație, formare, cercetare și inovare
• Inclusivitate și accesibilitate

Obiectivele noastre:
• Dezvoltarea abilităților creative și de expresie artistică prin ateliere de artă vizuală, muzică, teatru, dans, literatură, filosofie, spiritualitate
• Formarea de comunități colaborative și sustenabile prin proiecte care aduc împreună artiști, educatori, psihologi, muzicologi și alți specialiști din varii domenii
• Promovarea respectului și înțelegerii diversității culturale.
Cum poți ajuta: Completează, semnează și trimite formularul 230 online, fără niciun cost suplimentar pentru tine! Astfel, redirecționezi 3,5% din impozitul tău către DA’AT și sprijini proiectele care aduc schimbări pozitive în comunitate.

Descoperă mai multe despre activitatea noastră în CV-ul narativ!

Fii parte din schimbare!
Redirecționează acum și contribuie la dezvoltarea unei lumi mai armonioase prin artă și educație!

 

Apasă aici pentru: Link formular 230

 

Mulțumim pentru sprijinul tău!

Dacă vrei să ne sprijini financiar, contribuind la susținerea artei, educației și diversității culturale, o poți face donând orice sumă de bani:

 

IBAN RO37BTRLRONCRT0689303301

 

ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE ARMONIOASĂ PRIN ARTE TRANSDISCIPLINARE (DA’AT)

 

REVOLUT:

 

Elena Luiza Mitu, telefon: 0770118185

 

IBAN RO71REVO0000183509773231

Dragii mei cititori,

ceea ce urmează să vă povestesc sunt fragmente reamintite și amestecate cu emoție, cu dansul lumii, cu dansul clovnilor, cu inimile deschise din conferința-întâlnire „Teatrul – oglindă a comunității și ferment al democrației” susținută de Matei Vișniec și moderată de Daniel Săuca, într-o zi de 14 iulie, 2024, ora 17:00, la Pro Teatru, Zalău.

Suntem bucuroși și entuziamați să vă anunțăm că am publicat dublu album CORBU pe casetă: „Cei Care Tac” pe Side A și „Ce-am pățit odată” pe Side B. Remasterizarea bandă, producția casetă audio și layout-ul sunt realizate de Remus Miron, iar remasterizarea și duplicarea au fost realizate la Djs Techno Conference. Cat.# DTCO42MC. Casetele sunt în ediție limitată.

Spațiu de desfășurare: Charlie’s (str. 9 Mai. Nr. 2) Zalău.

Inițiatori și coordonatori: Luiza Matilda Mitu/ Sergiu Corbu Boldor

Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, (n. 17 martie 1883, Curtea de Argeș – d. 23 noiembrie 1923 , București)

„Ursuz și Amuz” este un proiect pilot, independent, gândit de Luiza Matilda Mitu și gestionat artistic împreună cu Sergiu Corbu Boldor și găzduit de cafeneaua Charlie’s (str. 9 Mai. Nr. 2) Zalău.

Totul a început perfect! Sergiu și Luiza sunt, în primul rând, extrem de aproape de sufletul meu și, în al doilea rând, o provocare continuă. O provocare de când Sergiu mi-a fost student. O provocare de când a trebuit să vorbesc despre versurile lui (şi nu numai), deși nu aș spune că mă pricep, unde sper că m-am descurcat decent. O provocare și acum, când iată că trebuie să vorbesc despre altă carte decât cea pentru a cărei lansare am venit aici, și anume volumul I din „Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini”.

Sigur că am analizat-o cu creierul meu de cercetător în domeniul muzicii și pedagogiei, așadar am căutat în primul rând niște repere științifice. Deşi nu cred că vă interesează pe dumneavoastră în mod deosebit, ţin să vă spun că, atunci când publicăm un conținut științific, noi scriem la începutul acestuia un Abstract şi câteva Cuvinte cheie. La o primă lectură, mi-a fost foarte greu să identific astfel de elemente și am constatat că degeaba vreau să pătrund această carte cu creierul pentru că ea se adresează sufletului. Vorbește mai mult despre emoție decât despre un conținut riguros, foarte clar prezentat.

Pot să spun că această carte m-a plimbat de la Ana la Caiafa, [ca să păstrez și această zonă] şi a trântit cu mine de pământ şi de toți pereții. Abia m-am adunat. M-a plimbat de jos, unde căzusem, până la cer și înapoi, și iar la cer, și iar înapoi, și tot așa… Între timp, am mirosit cu plăcere păpădiile din mâna fetiței de la pagina 32 și după aceea am constatat că puterea de a reconfigura planurile acestui traseu se află la mine. M-am suit pe bicicleta pe care a reparat-o un domn la pagina 30 și am început să mă plimb cu ea pe albastrul cerului. Da, a fost o plimbare foarte frumoasă până când… Ştiți ce am pățit? M-am poticnit de o piatră. [M-am tot gândit dacă să folosesc cuvântul „a mă poticni” sau „a mă împiedica” pentru că, acum câteva săptămâni, spusesem unei persoane de aproximativ 30 de ani cuvântul „poticnit” și m-a întrebat: „Ce ai făcut? Ce înseamnă asta?”… Trecem peste detaliile acestea.]

Cu certitudine, piatra este un motiv interesant pentru că prin metafora acesteia am simțit legătura autorului cu Brâncuși pe tot parcursul volumului. Mi-a plăcut ce a spus Sergiu la un moment dat: „și s-a născut din tăcerea unei pietre pe care am contemplat-o atât de mult timp încât a început să emită sunete. Un sunet necunoscut, interiorizat, profund, cu nuanțe de bocet, de zgomot, de revoltă, de bucurie pură. Acest sunet necunoscut ne-a trecut simultan prin toate stările imaginate și neimaginate.” Sigur că nu voi insista foarte mult pe această metaforă a pietrei care poate să fie piatră de temelie, piatră de încercare, piatra din capul unghiului și așa mai departe, ci aș spune că, pentru mine, acest volum a fost o invitație, o călătorie în interiorul propriei ființe. Toată cartea [te] întreabă, la fiecare pas: „Hei, sufletul tău ce mai face?”

Haideţi să închidem ochii cu toţii!

[Citesc]: „Imaginează-ți să fii legat la ochi și în momentul în care ți se redă provizoriu privirea să vezi o oglindă și reflexia din ea. Te uiți fix la ea, la reflexie, și o analizezi în cele mai mici detalii și îți dai seama că acea reflexie nu ești tu, chiar dacă imaginea ei e perfect, absolut identică cu tine. Reflexia este punctul zero, locul din care ar putea deveni ori omul vechi, ori omul nou, depinde de alegeri. Instrucțiunile, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de greu de respectat. Aducerea aminte, asta e sinteza regulilor. Aducere aminte că există un ritual al preoților sunetului…”

Deschideți ochii!

Ultima frază n-am s-o citesc. Vă invit să o găsiți dumneavoastră când veți ține cartea în mână și-i veți sorbi cuvintele.

Oricum, sunt convinsă că ați sesizat în lectura mea chintesența cărții.

Iar dacă ar fi să revin la ideea de la început și să fixez trei, patru cuvinte cheie, în armonie cu setările creierului meu, mă credeți că acestea ar fi: emoție, non culoare, tăcere, nemișcare?

Vă mulțumesc!

Loredana Muntean

Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, vol. I.

Lansare de carte la Muzeul Șării Crișurilor, Oradea

Fotografii realizate de Sebi Tonț / Defoto

Dezlegania este un echilibru între lumi care lucrează cu sufletul. Corbu se apropie de lumină, ancorat încă în trup, dar cu sufletul înălţat într-un ritual magic care îi arată calea, îi arată cine este de fapt. Călătoria lui este o succesiune de stări neliniştite dar care toate duc spre acea trecere către vis, către sunet, către autenticitatea trăirii.

Deva – Târgu Jiu – Bucureşti – Urlaţi – Braşov – Bistriţa – Zalău – Ortelec – Cluj-Napoca – Cahul – Ungheni – Hida

În carte aceste opriri ale Dezleganiei sunt văzute ca paşi de încercare, cu interacţiuni noi, cu provocări şi experienţe neaşteptate. „Brâncuși sculpta piatră. Eu sculptez sunetul”, spune Corbu. Şi sunetul se înalţă spiralat ca o coloană a infinitului, străpungând cerul, trecând dicolo, până la pasăre, până la sărut. Pentru că Brâncuşi motivează şi inspiră.

Ritualul din Dezleganie trece prin forță, înţelepciune și iubire spre pendularea dintre zgomot şi linişte, dintre întuneric şi lumină, dintre viaţă şi moarte. Poţi să iei parte, să apuci calea alături de el, doar păstrând curăţenia sufletului. Numai aşa poţi să te deschizi, să te înalţi în lumină, să treci şi tu dincolo. El poartă crucea în suflet iar călătoria lui e un joc de lumini şi umbre, de unghiuri, de perspective. Ochiul lui percepe altfel, le vede dincolo de văzut şi le transpune în sunete, în vibraţii, în armonii. Orice întâlnire cu el comprimă timpul, transformându-l într-o zbatere de aripă.

Kilometrul zero e ancorat în interior. E punctul de plecare. Dacă artistul e bine, te poate lua alături, în siguranţă, pe drumul care uneşte. Fiecare interacţiune e inedită. De la inocenţa copilului deschis spre improvizaţie, la bucuria unei clipe de linişte în muzică a soldatului. „Taina nu se poate descrie”, spune Corbu. E simplu: trebuie să ajungi la ea, să fie experienţa ta, pentru că orice cuvânt e sărac, e doar o parte, e doar puţin. Trebuie să fii de faţă la comunicarea cu Divinitatea prin artă, într-un „spectacol sonor iniţiatic”. Atât. Ca parte dintr-un acvariu de suflete. Chiar şi acum!

Articol scris de Camelia Bușu.
Fotografii realizate de Sebi Tonț / Defoto
Eveniment găzduit de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal și organizat de Cultură în Mișcare.

Lacrima lui G:. este o colecție de întâmplări petrecute în timpul călătoriilor din realitatea imediată, cu personaje care, trecute prin filtrul mai multor niveluri de realitate, capătă semnificații nebănuite.

Lacrima lui G:.

Pr:. A.D. a slujit în biserica lui, de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gravril, iar eu eram fix în fața porților. La început n-a fost nimeni, dar la final s-au adunat câțiva oameni de-i numeri pe-o mână. Am avut un moment de uniune prin sunet, despre care n-am ce să vorbesc, pentru că muzica se trăiește pe viu, nu se povestește. În acel moment, în care singurul scop este de a rămâne legat de vibrație prin liniștea sunetului, am alunecat puțin pe alte tărâmuri. Îmi place să dau târcoale porților, mai ales când am cheile cu mine, prind mai ușor frânturi din lumea cealaltă. G., la final de tot, mi-a spus că sunetul i-a deconectat senzorii corpului, s-a decorporalizat și a ajuns pe un câmp verde și întins, în mijlocul căruia era o stâncă mare și pe ea era Lumina.

G. are părul alb, 77 de ani, cateva fire din barbă rămase nebărbierite și îi tremură mâinile de bătrânețe. Ochii îi avea albaștri și liniștiți. Lumina din stâncă era orbitoare și caldă. Poate că asta-i vedeam ieșind prin ochi. Îi vedeam și lacrima ce-i împăienjenea ochii. Lacrima se aduna în partea de jos a pleoapei, mușchii feței se încordau, culoarea pielii se schimba încet către roșu, și, între timp, lacrima i s-a scurs pe obraz. Ultima dată când a ucis a avut un eye contact cu victima. Călăul apăsa cu genunchiul peste gâtul victimei, alții o țineau în frânghii legată de picioare. Victima nu mai avea nicio scăpare. Victima conștientiza că se află în pragul morții. Horcăia. Călăul era imun, cu cuțitul pregătit să-i ia beregata. Asta a și făcut. În momentul împungerii, porcul s-a uitat țintă în ochii lui, iar el, călăul, a trăit sentimentul morții de parcă murea el. Ceea ce poate așa s-a și întâmplat. Ochii erau larg deschiși, întorși peste cap, căutând să înțeleagă sacrificiul; împrăștiau panică, tristețe, haos, strigăte, zbierături, durere, luminile se stingeau. De ce o ființă decide să sacrifice o altă ființă? -Îl știam de când era mic. Eu i-am dat de mâncare, apă de băut. Eu am avut grijă de el și acum l-am ucis. Ochii îi lăcrimau amandoi, pielea feței era roșie, avea pânze de venișoare roșii în ochi, părul alb și vocea îi tremura. Mi-a sacadat și mie respirația, mi-au trecut furnici prin coloană și ne-am luat cu altă vorbă.

Dragul meu prieten, în data de 16 august 2023 am intrat pe facebook și am citit anunțul scris de Emil Ionescu pe pagina lui. Ți-l redau întocmai cum l-am citit:

„Anul acesta iaBilet este sponsor la Mastering the Music Business care are loc între 5 si 7 septembrie la Hotel Caro din București. Dar altceva voiam să vă spun: ne-am hotărât ca invitațiile primite de noi să le donăm către tineri artiști sau către cei pasionați de showbizz care vor să meargă să vadă cum se învârt rotițele în industrie, ca să avem cu cine să lucrăm și în următorii 20 de ani de showbizz. Ca să primiți un cod unic secret la MMB vă rog să-mi scrieți la emil@iabilet.ro. Cu el aveti acces la un tarif secret cu discount 100%. M-ar ajuta dacă ați scrie în e-mail și cine sunteti (dacă nu ne cunoaștem) și de ce vreți codul pentru un full pass conference & workshop. Nu intrați în detalii. Scurt și la obiect, vă rog. Mulțumesc!”.

Îți mărturisesc că mi s-a părut atât de firesc și de bine venit gestul lui încât am îndrăznit să-i scriu. Am primit codul de la Emil și am ajuns în locul în care ceea ce numim industrie muzicală funcționează ca un ecosistem. Imaginează-ți, te rog, că în România există o școală în care ești învățat să-ți ghidezi pasiunea după reguli naturale. Mastering the Music Business este o școală ecosistem la care te invit să te înscrii. Ca formă ecosistemul este construit din uși pe care, dacă le deschizi, intri în contact cu profesioniștii internaționali și naționali și dintr-o organizare impecabilă în care timpul fiecărui om implicat în ecosistem este respectat întocmai.

Sunt bucuroasă. Sunt în elementul meu. Sunt în locul în care profesionalismul vorbește prin oameni. Mastering the Music Business. O școală a valorilor născute din și prin experiență. O școală ecosistem în care artiști, compozitori, manageri, agenți de booking, agenți de PR culturali și muzicali, agenți de publicitate, specialiști digitali, profesioniști ai radioului, jurnaliști, ingineri de sunet se întâlnesc într-un context creat de Anca Lupeș și echipa sa. Întâlnirea de care îți vorbesc pornește de la un adevăr rostit: De ce vrei să cânți?

Nu-ți voi da numele workshopurilor, a conferințelor, nici numele celor implicați activ pe parcursul celor trei zile în care profesioniștii au reușit să comprime exemplar experiența lor de ani de zile în industria muzicală și nu numai. Îți voi lăsa un link și îți vei găsi tu momentul potrivit pentru studiul în detaliu. Link-ul îl poți accesa aici: www.masteringthemusicbusiness.ro Cu toate acestea am simțit nevoia să împărtășesc cu tine câteva idei pe care doresc să le fructific. Știi ce face o școală de tip ecosistem? Te învață să devii profesionist prin virtuți: sinceritate, autenticitate, disciplină, relație (comunitate), cultură, greșeală. Virtuțile te ajută să-ți pui întrebări, nu-ți dau răspunsuri, ceea ce te va ajuta să fii tu însuți în drumul pe care ți-l alegi.

De unde pornește adevărul pe care îl cânți în muzică? De la experiența proprie. Ai nevoie de o sinceritate care nu face compromisuri. De aici începe succesul.

Avem un adevăr de spus. Ca un strigăt. Muzica începe cu un strigăt. Nimeni nu spune un adevăr mai frumos decât un artist. Asta îți cer profesioniștii, să fii sincer. Sinceritatea duce la autenticitate. Aici se naște o discuție actuală, iar părerile sunt împărțite. Relația dintre artist și tehnologie. Totuși, cei mai mulți dintre profesioniști consideră că nicio tehnologie nu poate înlocui sau schimba relația de la om la om. Ai observat poate că am pus printre virtuți și greșeala. Ei bine, greșeala este o amprentă proprie. Este o rană într-un om care, luată de pe suflet, poate fi pusă într-un cântec. Probabilitatea greșelii este esențială în artă. Poți să te împaci cu tine însuți dacă scrii muzică. Songwriting. Nu-ți dă nimeni o rețetă, profesioniștii îți creează contextul pentru a intra în experiența ta cu tine. Chiar dacă tu crezi că scrii prost, profesioniștii îți vor spune că un cântec sincer nu poate fi prost. Exercițiu, de asta ai nevoie, de foarte mult exercițiu. Caută-ți forma potrivită pentru a pune în ea sinceritatea ta. La ce renunți dintr-un cântec? Ce nu ajută cântecul? Ține cont de text, linie melodică, armonie, ritm. Cele mai importante sunt textul și armonia. Respectă-ți ideile care îți vin și revino la ele când intervine blocajul. Mama natură ne-a programat să supraestimăm pericolele, să subestimăm oportunitățile, să subestimăm resursele. Incearcă să depistezi momentul când te apropii de burnout. Reinventează-te în permanență.

Noul se găsește în căutări. Te informezi, faci cercetare. Trebuie să-ți asumi riscuri. Cine nu riscă, nu bea șampanie, spun profesioniștii. Să fii independent, dar să te comporți ca un profesionist. Construiește-ți un show și pune-ți întrebarea: îmi doresc să cânt pe scene mari sau pe scene mici? Oricare ar fi răspunsul totul este despre public. Există o relație foarte importantă între public și produsul artistic, produsul artistic crește așa cum îți crești și publicul. Publicul devine produsul tău artistic. Este o relație intimă între produsul muzical și publicul produs. Dacă ai publicul potrivit el nu consumă, ci investește, așa cum proiectul investește în public. Proiectul investește în public, deci publicul va investi în proiect. Este un schimb catartic. Pe ce să pui accent? Care să fie atitudinea ta față de propriul produs artistic și față de public? Stabilește-ți obiective, învață să-ți spui povestea, ceea ce vinde cu adevărat un profesionist este relația. Ceea ce vinzi tu este o relație bazată pe cultură, comunitate, autenticitate.

A câștiga bani înseamnă a construi o relație. Industria muzicală funcționează ca un ecosistem în care cheia este colaborarea, nu competiția.

Foto: Anca Coleașă, pentru Mastering the Music Business
Articol scris de Luiza Matilda Mitu