Vorbește cu mine!

Titlu inspirat. Vedere din perspectiva unei meduze care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre

The Window of the Soul, music performance: Sergiu Corbu Boldor

International Inter-Art Camp, XXVIth edition, 2023

Suflete al meu, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare în urechi am auzit un sunet de consistența unor pași goi care se plimbă prin iarbă:

„A privi un nud pictat trebuie să fie o plăcere la fel de mare ca şi aceea de a asculta muzică în timp ce îl admiri în real”. Brauner, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare am simțit că trupul mi se transformă în scafandru. Pielea îmi devenise sunet, tălpile deveniseră urechi, iar ochii 21 de ferestre. Sunt o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. Pe măsură ce se lasă întunericul devin din ce în ce mai vizibilă. Îmi activez cei 21 de ochi-fereastră și încep să aud: „Luați loc în acest templu al inimii. Vreau să îmi leg viața de ceva fantastic. Necunoscutul să locuiască în mine”.

Dacă ați face un exercițiu și ați privi de sus în jos ați vedea un trup care se zbate asemenea unui cutremur, în trup încep să apară crăpături, iar printre aceste crăpături se infiltrează un soi de interferențe, vocile artelor. Fiecare voce are preocuparea sa. Dacă ești atent aceste voci ți se vor infiltra atât de mult în propriul tău trup încât va deveni un trup de sunet, de culoare și de piatră șlefuită. 

Astfel am primit întâlnirea dintre performance-ul sonor oferit de Sergiu Corbu Boldor, The Window of the Soul, culoarea și piatra artiștilor ajunși la Aiud în cadrul celei de-a XXVI-a ediții a Taberei Internaționale de Artă Plastică Inter-Art, 2023.

Una dintre marile întrebări care mă frământă de când am ales să fiu călător printre arte este cum să construiesc un sediu interior, asemenea unui hambar, în care să acumulez cea mai bună hrană din lume, acea hrană emanată de calitatea artelor. Și, după ce aflu secretul propriei căutări, să las chei în lume care să deschidă hambarul, astfel încât fiecare om-căutare să se hrănească din hrana care-l împlinește. Va trebui atunci să mă feresc de celebrul Om gol care transformă calitatea hranei mele într-un produs de consum. Omul-Artă nu consumă, de aceea el apare ca fiind abstract, indefinit, omul-artă construiește punți.

Matilda, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare Matilda se transformă într-o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. Privește în curtea Colegiului Bethlen Gabor și-l vede pe Stefan Balog aducând lumină pentru Fereastra Sufletului. Corbu coboară în public și le dăruiește bețișoare parfumate împlinind ritualul esenței artistice. Din acest punct granița dintre profan și sacru devine o linie trasată aleatoriu pe tabloul lumii ca să nu dea voie niciunei forme artistice să cadă în manierism.

Din acest punct Nebunul deschide fereastra și își începe călătoria, iar Magicianul invocă porți: Foc, Aer, Apă, Pământ, Spirit. Oglindă și transformare. Depolarizarea intimității. Depolarizarea conștiinței. Un proiect pentru vertigo în care omida devine fluture. Tăcerea invocă asistența Marelui Artist, această manifestare a ceea ce transcende cunoscutul. Nu pot să descriu ceea ce face Sergiu Corbu Boldor pe scenă decât prin a spune că ceea ce face el nu mai este muzică, ci este muzica muzicii, este întâlnirea sunetului cu piatra, cu mirosul, cu auzul, cu tactilul, cu vederea, cu acel Dincolo care tulbură și liniștește în aceeași măsură.

Vorbește cu mine, îmi spune artistul, vorbește cu mine fără să mă rogi să-ți dau explicații, vorbește cu mine fără să mă identifici într-o formă cunoscută ție, vorbește cu mine fără să-mi trasezi limitele propriei tale percepții, vorbește cu mine ca și cum ai fi o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. În acel punct ne vom întâlni și vom construi un sediu interior al Artelor.

Articol scris de Luiza Matilda Mitu