Corbu simte, traieste si iubeste muzica organic
Intr-o seara care nu anunta mare lucru, am descoperit o trupa extrem de interesanta. Numele ei: CORBU. Nu stiam decat ca ar fi o continuare a trupei Ad-Hoc, care imi atrasese atentia cu ceva timp in urma, mai ales prin prezenta unui violonist care trecuse prin Phoenix. Fiind in Buzau, nu puteam rata ocazia de a vedea ceva nou. Asa ca hai la concert si la o bere cu vechii prieteni. Si nu pot spune decat ca am fost numai ochi si urechi timp de doua ore, fiind placut surprins in mai multe randuri si din mai multe perspective… In primul rand, fiind pasionat de chitara, dezamagirea de la inceput ca nu am vazut chitarist pe scena, mi s-a sters in maxim 5 minute. Apoi, fata de 16-18 ani pe care o vedeam la tobe si pe care am privit-o (recunosc) cu mult scepticism, m-a trezit la realitate si m-a activat pe toata durata concertului. Si mai pot vorbi de ruperile excelente de ritm, de bunul gust al utilizarii folclorului, de un bas excelent, de scurtele solo-uri ale claparului sau de carisma vocalului Sergiu Corbu Boldor. Dupa concert, avand ocazia sa schimb cu acesta doua vorbe la o bere, il intreb despre proiect si imi spune ceva de genul: “Corbu imbina intr-un mod aparte semnificatiile contradictorii pe care acesta le are in gandirea orientala, occidentala si europeana.” Raman perplex. El continua: “Daca in credintele orientale si occidentale corbul este perceput ca un personaj pozitiv, un erou solar, cu rol profetic, care lupta pentru restabilirea ordinii sociale, vezi tu ca in credinta europeana, acesta apare ca un erou negativ, pentru ca are capacitatea de a descoperi cu usurinta tainele intunericului. Proiectul Corbu l-am pornit pentru ca aceasta pasare dezvaluie oamenilor si tainele muzicii. Dar atentie! Nu oriunde, nu oricand si nu oricui. Doar celor alesi!” Am zis atunci ca individul are multe de zis. Si, dupa acest moment, l-am rugat pe acest personaj interesant din fata mea sa ne acorde un interviu, noua celor de la Romania Rock. Mi-a raspuns: ”Sigur!” Am zis: ”Ok, sa stabilim unde, cand …”. Iar Sergiu imi raspunde sec: “Acum. Aici.” M-a blocat. Lucru care l-a distrat maxim, pentru ca a inceput sa rada. I-am spus ca o sa fie nevoie de ceva timp, eu trebuie sa pregatesc interviul … iar el imi raspunde:”Sunt ardelean. Am cat timp iti doresti tu …” Nu intamplator va povestesc acest dialog, fapt de altfel atipic pentru preambulul unui interviu. Tin sa impartasesc totusi cu voi auspiciile sub care a debutat aceasta discutie, pentru ca doresc sa va fac cunostinta astfel cu un om absolut deosebit, cu un bun simt si o educatie remarcabile (lucru de care m-am convins cu varf si indesat ulterior). Si inca o data mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator. Orice baza solida pe care doresti sa construiesti un proiect (muzical sau de alta natura), trebuie sa contina cel putin seriozitate, onestitate, colegialitate, spirit de sacrificiu si dedicare, inainte de sala de repetitie, instrumentisti, instrumente, inspiratie, echipa tehnica, promoter etc. Iata o lectie esentiala in special pentru trupele tinere, care se afla la inceput de drum. Dar sa il las pe acest Corb sa ni se destainue…