Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the master-slider domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the ozy-odio-essentials domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the js_composer domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Use of "self" in callables is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/autoload.php on line 126

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the odio domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_dev_mode is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 770

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_minimum_role is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 712

Warning: Constant DISALLOW_FILE_EDIT already defined in /home/panacorb/public_html/wp-config.php on line 87

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php:6131) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/feed-rss2.php on line 8
vioara – CORBU https://panacorbului.ro Art is our lifestyle Thu, 30 Jan 2025 15:26:29 +0000 en-US hourly 1 https://panacorbului.ro/wp-content/uploads/2022/11/cropped-favicon-512x512-1-2-32x32.png vioara – CORBU https://panacorbului.ro 32 32 130444307 Sinopsis: Dezleganie – Ritualul https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/ https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/#respond Thu, 30 Jan 2025 15:04:23 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2441

Dezleganie – Ritualul (Spectacol Sonor dedicat lui Constantin Brâncuși)

Dezleganie – Ritualul” este o călătorie sonoră captivantă, inspirată de universul profund al sculpturii lui Constantin Brâncuși. Construit pe structura emblematică a operei sale – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit – acest spectacol sonor se prezintă ca un manifest artistic ce explodează în sunete de caval, vioară, rugăciune, revelând o lume interioară plină de contrast și emoție.

Pornind dintr-o contemplație ce a început în 2020, spectacolul „ Dezleganie – Ritualul” aduce la viață sunete necunoscute, ce oscilează între bocet și revoltă, între zgomot și bucurie pură, conectându-ne simultan cu toate stările ființei, atât cele imaginate, cât și cele nemărturisite. Aceste sunete ne poartă printr-o experiență profundă, transformând tăcerea într-o melodie ascunsă, o voce ce iese din pietrele nevorbite.

În 2022, viziunea a căpătat formă în cadrul unui spectacol muzical, unde pasiunea lui Brâncuși pentru vioară se îmbină cu talentul violonistului Sergiu Corbu Boldor, transformând muzica într-o punte între sculptura nemișcată și viața în mișcare.

Dezleganie – Ritualul ” nu este doar un spectacol despre artă, ci despre esența ființei – o cădere, o lumină, o umbră, un vis, o revoltă. Este o explorare a stării de grație, un dialog între material și imaterial, între simplitate și complexitate. În centrul acestei experiențe stă sufletul uman, ca liant între cele două lumi aparent opuse, dar profund conectate.

Inspirat de cuvintele lui Brâncuși – „Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate. Sculptura: Muzică în nemișcare. Muzica: sculptură în desfășurare” –, spectacolul sonor „ Dezleganie – Ritualul ” devine un tribut adus conexiunii nemărginite dintre muzică și sculptură, invitându-ne să trăim fiecare notă, fiecare formă, ca pe o revelație a ființei autentice.

Descoperă universul spectacolului sonor„Dezleganie- Ritualul” – o fuzionare între arte, o călătorie între tăcere și sunet, între vis și realitate.

Vezi și ascultă live Ritualul:

 

Despre proiectul Dezleganie aici:

Dezleganie- Ritualul la TVR Craiova

 

INFO HD REPLICA - ÎN LUMINA ADEVĂRULUI

EVENIMENT- SPECTACOL LA MUZEUL BRÂNCUȘI, TVR CRAIOVA

 

Dezleganie - Turneu dedicat lui Constantin Brâncuși

 

Turneul manifest dedicat lui Constantin Brâncuși va ajunge și la Mediaș | novatv.ro

 

Despre DEZLEGANIE - Ritualul (spectacol sonor dedicat lui C. Brâncuși)

Dezleganie / Ritualul - Spectacol sonor dedicat lui C. Brancusi 2023

]]>
https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/feed/ 0 2441
Redirecționează 3,5% din impozitul tău pentru o cauză nobilă! https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/ https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/#respond Mon, 20 Jan 2025 15:37:25 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2383

  Alege să susții Asociația Pentru Dezvoltare Armonioasă Prin Arte Transdisciplinare (DA'AT), care își propune să promoveze dezvoltarea personală, comunitară și culturală prin utilizarea artei și a abordărilor transdisciplinare. Misiunea noastră: • Promovarea dezvoltării personale și comunitare • Integrarea metodologiei transdisciplinare – nou tip de inteligență (echilibru între mental, sentimente, corp) • Susținerea culturii, artei, spiritualității • Educație, formare, cercetare și inovare • Inclusivitate și accesibilitate Obiectivele noastre: • Dezvoltarea abilităților creative și de expresie artistică prin ateliere de artă vizuală, muzică, teatru, dans, literatură, filosofie, spiritualitate • Formarea de comunități colaborative și sustenabile prin proiecte care aduc împreună artiști, educatori, psihologi, muzicologi și alți specialiști din varii domenii • Promovarea respectului și înțelegerii diversității culturale. Cum poți ajuta: Completează, semnează și trimite formularul 230 online, fără niciun cost suplimentar pentru tine! Astfel, redirecționezi 3,5% din impozitul tău către DA'AT și sprijini proiectele care aduc schimbări pozitive în comunitate. Descoperă mai multe despre activitatea noastră în CV-ul narativ!
Fii parte din schimbare! Redirecționează acum și contribuie la dezvoltarea unei lumi mai armonioase prin artă și educație!   Apasă aici pentru: Link formular 230   Mulțumim pentru sprijinul tău!
 
Dacă vrei să ne sprijini financiar, contribuind la susținerea artei, educației și diversității culturale, o poți face donând orice sumă de bani:   IBAN RO37BTRLRONCRT0689303301   ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE ARMONIOASĂ PRIN ARTE TRANSDISCIPLINARE (DA'AT)
  REVOLUT:   Elena Luiza Mitu, telefon: 0770118185   IBAN RO71REVO0000183509773231
 ]]>
https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/feed/ 0 2383
Protected: Să fie Lumină! https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/ https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/#respond Tue, 12 Dec 2023 19:47:46 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2276

This content is password-protected. To view it, please enter the password below.

]]>
https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/feed/ 0 2276
Vă invit să facem împreună un exercițiu https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/ https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/#respond Thu, 12 Oct 2023 17:55:27 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2218

Totul a început perfect! Sergiu și Luiza sunt, în primul rând, extrem de aproape de sufletul meu și, în al doilea rând, o provocare continuă. O provocare de când Sergiu mi-a fost student. O provocare de când a trebuit să vorbesc despre versurile lui (şi nu numai), deși nu aș spune că mă pricep, unde sper că m-am descurcat decent. O provocare și acum, când iată că trebuie să vorbesc despre altă carte decât cea pentru a cărei lansare am venit aici, și anume volumul I din „Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini”.

Sigur că am analizat-o cu creierul meu de cercetător în domeniul muzicii și pedagogiei, așadar am căutat în primul rând niște repere științifice. Deşi nu cred că vă interesează pe dumneavoastră în mod deosebit, ţin să vă spun că, atunci când publicăm un conținut științific, noi scriem la începutul acestuia un Abstract şi câteva Cuvinte cheie. La o primă lectură, mi-a fost foarte greu să identific astfel de elemente și am constatat că degeaba vreau să pătrund această carte cu creierul pentru că ea se adresează sufletului. Vorbește mai mult despre emoție decât despre un conținut riguros, foarte clar prezentat.

Pot să spun că această carte m-a plimbat de la Ana la Caiafa, [ca să păstrez și această zonă] şi a trântit cu mine de pământ şi de toți pereții. Abia m-am adunat. M-a plimbat de jos, unde căzusem, până la cer și înapoi, și iar la cer, și iar înapoi, și tot așa... Între timp, am mirosit cu plăcere păpădiile din mâna fetiței de la pagina 32 și după aceea am constatat că puterea de a reconfigura planurile acestui traseu se află la mine. M-am suit pe bicicleta pe care a reparat-o un domn la pagina 30 și am început să mă plimb cu ea pe albastrul cerului. Da, a fost o plimbare foarte frumoasă până când... Ştiți ce am pățit? M-am poticnit de o piatră. [M-am tot gândit dacă să folosesc cuvântul „a mă poticni” sau „a mă împiedica” pentru că, acum câteva săptămâni, spusesem unei persoane de aproximativ 30 de ani cuvântul „poticnit” și m-a întrebat: „Ce ai făcut? Ce înseamnă asta?”... Trecem peste detaliile acestea.]

Cu certitudine, piatra este un motiv interesant pentru că prin metafora acesteia am simțit legătura autorului cu Brâncuși pe tot parcursul volumului. Mi-a plăcut ce a spus Sergiu la un moment dat: „și s-a născut din tăcerea unei pietre pe care am contemplat-o atât de mult timp încât a început să emită sunete. Un sunet necunoscut, interiorizat, profund, cu nuanțe de bocet, de zgomot, de revoltă, de bucurie pură. Acest sunet necunoscut ne-a trecut simultan prin toate stările imaginate și neimaginate.” Sigur că nu voi insista foarte mult pe această metaforă a pietrei care poate să fie piatră de temelie, piatră de încercare, piatra din capul unghiului și așa mai departe, ci aș spune că, pentru mine, acest volum a fost o invitație, o călătorie în interiorul propriei ființe. Toată cartea [te] întreabă, la fiecare pas: „Hei, sufletul tău ce mai face?”

Haideţi să închidem ochii cu toţii!

[Citesc]: „Imaginează-ți să fii legat la ochi și în momentul în care ți se redă provizoriu privirea să vezi o oglindă și reflexia din ea. Te uiți fix la ea, la reflexie, și o analizezi în cele mai mici detalii și îți dai seama că acea reflexie nu ești tu, chiar dacă imaginea ei e perfect, absolut identică cu tine. Reflexia este punctul zero, locul din care ar putea deveni ori omul vechi, ori omul nou, depinde de alegeri. Instrucțiunile, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de greu de respectat. Aducerea aminte, asta e sinteza regulilor. Aducere aminte că există un ritual al preoților sunetului…”

Deschideți ochii!

Ultima frază n-am s-o citesc. Vă invit să o găsiți dumneavoastră când veți ține cartea în mână și-i veți sorbi cuvintele.

Oricum, sunt convinsă că ați sesizat în lectura mea chintesența cărții.

Iar dacă ar fi să revin la ideea de la început și să fixez trei, patru cuvinte cheie, în armonie cu setările creierului meu, mă credeți că acestea ar fi: emoție, non culoare, tăcere, nemișcare?

Vă mulțumesc!

Loredana Muntean

Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, vol. I.

Lansare de carte la Muzeul Șării Crișurilor, Oradea

Fotografii realizate de Sebi Tonț / Defoto

]]>
https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/feed/ 0 2218
Dezlegania, un echilibru între lumi https://panacorbului.ro/dezlegania-un-echilibru-intre-lumi/ https://panacorbului.ro/dezlegania-un-echilibru-intre-lumi/#respond Wed, 20 Sep 2023 11:05:42 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2193

Dezlegania este un echilibru între lumi care lucrează cu sufletul. Corbu se apropie de lumină, ancorat încă în trup, dar cu sufletul înălţat într-un ritual magic care îi arată calea, îi arată cine este de fapt. Călătoria lui este o succesiune de stări neliniştite dar care toate duc spre acea trecere către vis, către sunet, către autenticitatea trăirii.

Deva – Târgu Jiu – Bucureşti – Urlaţi – Braşov – Bistriţa – Zalău – Ortelec – Cluj-Napoca – Cahul – Ungheni – Hida

În carte aceste opriri ale Dezleganiei sunt văzute ca paşi de încercare, cu interacţiuni noi, cu provocări şi experienţe neaşteptate. „Brâncuși sculpta piatră. Eu sculptez sunetul”, spune Corbu. Şi sunetul se înalţă spiralat ca o coloană a infinitului, străpungând cerul, trecând dicolo, până la pasăre, până la sărut. Pentru că Brâncuşi motivează şi inspiră.

Ritualul din Dezleganie trece prin forță, înţelepciune și iubire spre pendularea dintre zgomot şi linişte, dintre întuneric şi lumină, dintre viaţă şi moarte. Poţi să iei parte, să apuci calea alături de el, doar păstrând curăţenia sufletului. Numai aşa poţi să te deschizi, să te înalţi în lumină, să treci şi tu dincolo. El poartă crucea în suflet iar călătoria lui e un joc de lumini şi umbre, de unghiuri, de perspective. Ochiul lui percepe altfel, le vede dincolo de văzut şi le transpune în sunete, în vibraţii, în armonii. Orice întâlnire cu el comprimă timpul, transformându-l într-o zbatere de aripă.

Kilometrul zero e ancorat în interior. E punctul de plecare. Dacă artistul e bine, te poate lua alături, în siguranţă, pe drumul care uneşte. Fiecare interacţiune e inedită. De la inocenţa copilului deschis spre improvizaţie, la bucuria unei clipe de linişte în muzică a soldatului. „Taina nu se poate descrie”, spune Corbu. E simplu: trebuie să ajungi la ea, să fie experienţa ta, pentru că orice cuvânt e sărac, e doar o parte, e doar puţin. Trebuie să fii de faţă la comunicarea cu Divinitatea prin artă, într-un „spectacol sonor iniţiatic”. Atât. Ca parte dintr-un acvariu de suflete. Chiar şi acum!

Articol scris de Camelia Bușu. Fotografii realizate de Sebi Tonț / Defoto Eveniment găzduit de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea - Complex Muzeal și organizat de Cultură în Mișcare.

]]>
https://panacorbului.ro/dezlegania-un-echilibru-intre-lumi/feed/ 0 2193
Am deschis Fereastra în Festivalul Medieval al Cetății Severinului https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/ https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/#respond Mon, 04 Sep 2023 09:07:09 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2141

Mi-a spus un coleg de breaslă că intro-ul de la spectacolul ”Fereastra” este mult prea lung și că nu a putut să rămână până când începe. Doar că el, cum nu-mi cunoaște mai deloc arta, nu se aștepta ca tot spectacolul să fie doar un intro. Într-un fel îmi și pare rău că nu a rămas, că, totuși, are o experiență impresionantă în domeniu și știe ce vorbește. Mi-ar fi plăcut să aud o părere construită pe ceva palpabil, despre ce spectacole facem.

Dar, din cu totul și cu totul alt punct de vedere, ”Fereastra” este ceva fabulos! Ea, la fel ca Dezlegania, conține un filtru la început. Păi, ce crezi că se întâmplă când stau nemișcat 10 minute la intrarea în spectacol? Acolo se face selecția. Acolo pleacă cine nu rezonează (colegul meu de breaslă a avut treabă în altă parte a cetății) și rămân doar cei ce apucă să vadă printre ziduri primele fărâme de lumină ce încep să treacă prin ”Fereastra”. Aceia sunt heruvimii. Abia apoi, începe să prindă viață pământeană, când începe respirația. Așa văd eu prin Fereastră.

După acest început, impropriu și incorect spus, pentru că începutul începe când intru pentru prima dată în spațiu și privesc, respir și ating pământul. Finalul începe în momentul în care mă pregătesc să car scule la mașină și se se termină în momentul în care am închis mașina. Cum ar zice un vechi amic, V., asta e teoria chibritului. Dar nu e!

O voi scrie detaliat și pe aceea, dar ce zic aici, sigur nu e teoria chibritului. Aici încercam să îți descriu ție, unui om care nu a fost prezent la eveniment, cam cum se vede și cum se simte ”Fereastra”. În teorie așa este, dar în practică, în momentul în care ”Fereastra” a fost deschisă, efectul se simte mult după ce am plecat fizic din spațiul unde a fost făcut acel ritual al ei.

Dintre toți cei ce au fost acolo, ”Fereastra” a selectat două suflete: Bătrânul și Văduva. Ei au fost cei ce au primit, cei ce au dat și cei ce au ajuns în lumea mea invizibilă. După o discuție cu Sergiu Galis am ajuns la concluzia că e vorba despre galaxia C-Pax.

Spectacolul „Ce-am pățit odată în Cetatea Severinului”, cel care a deschis Festivalul Medieval al Cetății Severinului 2023, este diferit. Are efect diferit și lucrează într-un mod opus Dezleganiei sau Ferestrei. În primul rând, aici sunt cu oameni pe scenă, ceea ce face ca energia construită să fie o energie de grup. Masculină, cu 3 bărbați pe scenă și o energie feminină din umbră. Scopul e simplu: trebuie ajuns la inima profanilor. De aceea, în aparență, acest spectacol pare simplu și cu subiecte banale, dar evident că și subtilitățile sunt observate de cei ce au o anumită pregătire. Pentru Fereastră îți trebuie puțină literatură. Ce-am pățit odată vorbește într-un limbaj mai accesibil.

Bătrânul a spus foarte clar că poezia este o metaforă, nu o știință. Poezia poate fi interpretată, știința nu. Ei, cu siguranță, dacă apelăm la teoria chibritului sau la despicarea firului în patru am ajunge la concluzia că poezia și toată simbolistica ei este o știință exactă.

Bătrânul frate mi-a dăruit un corb plin de culoare, nu ca toți corbii. În căutarea albului pierdut, Corbu zboară prin Fereastră. Copiii Văduvei se mută într-un alt loc unde încep să pună fundația peste care să construiască Coloana Armoniei.

C-Pax!

VIDEO - Corbu live la Cetatea Medievală a Severinului:

   ]]>
https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/feed/ 0 2141
The Window of the Soul, music performance by Sergiu Corbu Boldor https://panacorbului.ro/the-window-of-the-soul-music-performance-by-sergiu-corbu-boldor/ https://panacorbului.ro/the-window-of-the-soul-music-performance-by-sergiu-corbu-boldor/#respond Mon, 21 Aug 2023 18:49:35 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2043

Vorbește cu mine!

Titlu inspirat. Vedere din perspectiva unei meduze care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre

The Window of the Soul, music performance: Sergiu Corbu Boldor

International Inter-Art Camp, XXVIth edition, 2023

Suflete al meu, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare în urechi am auzit un sunet de consistența unor pași goi care se plimbă prin iarbă:

A privi un nud pictat trebuie să fie o plăcere la fel de mare ca şi aceea de a asculta muzică în timp ce îl admiri în real”. Brauner, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare am simțit că trupul mi se transformă în scafandru. Pielea îmi devenise sunet, tălpile deveniseră urechi, iar ochii 21 de ferestre. Sunt o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. Pe măsură ce se lasă întunericul devin din ce în ce mai vizibilă. Îmi activez cei 21 de ochi-fereastră și încep să aud: „Luați loc în acest templu al inimii. Vreau să îmi leg viața de ceva fantastic. Necunoscutul să locuiască în mine”.

Dacă ați face un exercițiu și ați privi de sus în jos ați vedea un trup care se zbate asemenea unui cutremur, în trup încep să apară crăpături, iar printre aceste crăpături se infiltrează un soi de interferențe, vocile artelor. Fiecare voce are preocuparea sa. Dacă ești atent aceste voci ți se vor infiltra atât de mult în propriul tău trup încât va deveni un trup de sunet, de culoare și de piatră șlefuită. 

Astfel am primit întâlnirea dintre performance-ul sonor oferit de Sergiu Corbu Boldor, The Window of the Soul, culoarea și piatra artiștilor ajunși la Aiud în cadrul celei de-a XXVI-a ediții a Taberei Internaționale de Artă Plastică Inter-Art, 2023.

Una dintre marile întrebări care mă frământă de când am ales să fiu călător printre arte este cum să construiesc un sediu interior, asemenea unui hambar, în care să acumulez cea mai bună hrană din lume, acea hrană emanată de calitatea artelor. Și, după ce aflu secretul propriei căutări, să las chei în lume care să deschidă hambarul, astfel încât fiecare om-căutare să se hrănească din hrana care-l împlinește. Va trebui atunci să mă feresc de celebrul Om gol care transformă calitatea hranei mele într-un produs de consum. Omul-Artă nu consumă, de aceea el apare ca fiind abstract, indefinit, omul-artă construiește punți.

Matilda, ești aici? Vorbește cu mine! Imediat după întrebare Matilda se transformă într-o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. Privește în curtea Colegiului Bethlen Gabor și-l vede pe Stefan Balog aducând lumină pentru Fereastra Sufletului. Corbu coboară în public și le dăruiește bețișoare parfumate împlinind ritualul esenței artistice. Din acest punct granița dintre profan și sacru devine o linie trasată aleatoriu pe tabloul lumii ca să nu dea voie niciunei forme artistice să cadă în manierism.

Din acest punct Nebunul deschide fereastra și își începe călătoria, iar Magicianul invocă porți: Foc, Aer, Apă, Pământ, Spirit. Oglindă și transformare. Depolarizarea intimității. Depolarizarea conștiinței. Un proiect pentru vertigo în care omida devine fluture. Tăcerea invocă asistența Marelui Artist, această manifestare a ceea ce transcende cunoscutul. Nu pot să descriu ceea ce face Sergiu Corbu Boldor pe scenă decât prin a spune că ceea ce face el nu mai este muzică, ci este muzica muzicii, este întâlnirea sunetului cu piatra, cu mirosul, cu auzul, cu tactilul, cu vederea, cu acel Dincolo care tulbură și liniștește în aceeași măsură.

Vorbește cu mine, îmi spune artistul, vorbește cu mine fără să mă rogi să-ți dau explicații, vorbește cu mine fără să mă identifici într-o formă cunoscută ție, vorbește cu mine fără să-mi trasezi limitele propriei tale percepții, vorbește cu mine ca și cum ai fi o meduză care înnoată pe zidul cu 21 de ferestre. În acel punct ne vom întâlni și vom construi un sediu interior al Artelor.

Articol scris de Luiza Matilda Mitu

]]>
https://panacorbului.ro/the-window-of-the-soul-music-performance-by-sergiu-corbu-boldor/feed/ 0 2043
Dezlegania primită pentru redescoperirea sinelui https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/ https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/#respond Wed, 07 Jun 2023 22:23:05 +0000 https://panacorbului.ro/?p=1944

Corbu și Dezlegania. Nu cred că putea exista o potrivire mai plină de sens. Corbii sunt un simbol al morții și al procesului de transformare de la lumea fizică la cea spirituală. Cu toate acestea, în limbajul spiritual, moartea nu înseamnă actul fizic al morții, ci schimbarea, tranziția, transformarea… noi începuturi.

Simt și știu că nu este întâmplătoare întâlnirea mea cu Corbu. Nimic nu este întamplător. Și ca să nu alunec în truisme, am să spun că întâlnim oameni vii prin cele mai minunate coincidențe. Le putem spune coincidențe sau sincronicități. Atragem ceea ce gândim, iar Corbu are răbdarea observației. De aici și ghidajul dat de sincronicitate pe care Corbu îl recunoaște și îl folosește în călătoria lui printre oameni. De acum încolo voi dori să mă refer la Corb și prin simbolistica lui mitologică. Am să spun Corbu când vorbesc despre artist și Corbul când vorbesc despre pasărea mitică. Corbul se află la marginea dintre viață și moarte, comunicatorul dintre lumi. Le vizitează pe ambele sau pe toate… dacă sunt nenumărate. Toate morțile, toate viețile cunoscând toate punțile ce se leagă între ele. Cel ce intuiește conexiunea Spiritului cu Carnea, sensul venirii și al plecării. Cum altfel, viu fiind, Corbul, va putea tranzita lumile în ambele sensuri? Dezlegania este mesajul artistului Corbu de reînviere pentru lume. Pentru omul modern aflat pe calea uitării, în goana acestuia doar după hrana trupului sau satisfacerea diverselor interese meschine, Corbu vine să scoată sufletul din amnezie. Din amnezie, da, deoarece omul de carne întotdeauna va fi îngropat cu cerul în el, pentru a putea renaște în spirit. Artistul folosește toate instrumentele muzicale care îi stau la dispoziție: muzica sa este puntea dintre lumi susținută pe stâlpi de lumină. Două Coloane de Lumină ce ghideaza simbolic, vertical, în sensul unirii a două principii antagonice, completate de un fundal în Mișcare, de unde, animate, ne visează ființe magice și reale totodată, deoarece realitatea nu poate fi surprinsă decât în Mișcare. Aceasta este înțelepciunea Corbului. Acesta este Darul artistului.

În Curgerea despre care vorbesc Corbu se simte precum un sculptor. Un sculptor al sunetului. De aceea călatoria lui Corbu în Ritualul Dezleganiei reîncepe la Târgu Jiu, locul unde moștenirea lui Constantin Brâncuși consfințește prin forma pietrei: înțelepciunea, iubirea… infinitul. Aici spiritului brâncușian conectează și încarcă simbolistica Ritualului, pe care artistul îl săvîrșește în călătoria sa, și căruia îi închină spectacolul de muzică, cuvânt și lumină… Astfel, în Ritualul Dezleganiei sunetul cuprinde forma Mantrei sau vibrația unei rugăciuni ancestrale.

Experiența Dezleganiei Trebuie să fie completă. Spectacolul resuscitează corpul și mintea celor prezenți către simțire pe toate căile. Muzica lui pătrunde în lumea materială și aduce cu ea mesajul din alte spații cerești unde spiritul Râvnește să crească uitându-se către Pamânt. Corbul aduce cu el Trezirea din coma indusă, a unei gări terestre, unde oamenii au uitat că sunt călători și nimic din ceea ce este nu va rămâne. Astfel el ne ajută să regăsim Rostul. Corbu își dăruiește talentul căutând în calea lui oameni pe care să-i trezească, să le spună că este în regulă să iubească, să viseze, să creeze... că este firesc să Simtă…

Bineînțeles că minunile Dumnezeiești sunt nenumărate și surprinzătoare minții empirice. Astfel, însuși Corbu se află pe un drum inițiatic. În Trecerea intermitentă printre spații, promisiunea Dezleganiei reverberează în ambele sensuri. Dinspre artist spre lume și dinspre lume spre artist. Taina pe care Corbu o poartă cu el este Ritualul prin care ne dezleagă de promisiuni smintite, pe care, fără să știm, ni le asumăm… murind. Taina este taină doar pentru cei ce mor din timpul vieții. Nu este taină pentru cei ce încă sunt vii în spirit. Corbu caută să ajungă la cei morți și îi hrănește pe cei vii. Pentru asta se consumă, deoarece trebuie să trăiască fiecare clipă, din curgerea Dezleganiei, la intensitate maximă. Locurile descrise și oamenii întâlniți se succed cu repeziciune, iar momentele de adaptare sunt scurte cu trăiri intense. În Jurnalul său de Călătorie găsim quintesența emoțiilor și a frământărilor surprinsă atât în cuvânt, cât și în imagini. Imagini, ce nu completează doar, ci întregesc cuvintele, având de cele mai multe ori propriile lor povești de spus. O oglindire a realității ce pare răsturnată în fața înțelegerii firescului. În lumea de simboluri, prin care Corbu ne călăuzește, el știe, simte și intuiește. Astfel relația lui cu locurile și mai ales cu oamenii este una specială și complexă, nelipsită de surprize pe care le decodifică… sau codifică, după caz, în Jurnalul său. Citindu-l vei fi atras de contraste. O expunere a sufletului artistului a senzațiilor sau a revelațiilor avute. Absorbit de frământările acestuia, catharsisul este iminent pentru cititor, săvârșindu-se tainic. O altă modalitate, din multele utilizate prin care Corbu întregește Ritualul Dezleganiei.

Drumul nu este ușor. Se simt frustrări și întrebări de la facerea acestei lumi sau mai bine spus de la contrafacerea ei. Nu lipsesc provocări create de iminența unui cutremur sau desfășurarea unui război, evenimente aflate la antipozi. Pe de-o parte cutremurul: schimbarea provocată de evenimente naturale ale planetei, în care artistul se întreabă dacă își mai poate continua spectacolul și de cealaltă parte: războiul, nonsensul distrugerii provocate omului de către om, unde, în perspectiva dispariției omului, mesajul Dezleganiei își pierde menirea.

Corbu află în călătoria sa că logosul ce definește comunitățile, prin care acesta poposește, este de fapt același în semnificații și le aduce firesc pe acestea împreună, chiar dacă legile lumești par să le despartă. Astfel politica îl întristează, mercantilismul asociat actului artistic îi repugnă, războiul îl stupefiază…

Fatalmente în lipsa Culturii artistice, omul slăbit fiind, nu înțelege de ce suferă și, buimac și amăgit, aleargă fără noimă, hedonistic, în căutarea unei fericiri de consum.

De aceea Nevoia Dezleganiei este revelația pe care artistul ne-o împărtășește ca pe o Taină. Hrana pentru foamea înnăscută a sufletului, întru revelația spiritului. Taina sufletului primită prin porțile simțurilor în Ritualul Dezleganiei.

Corbu este artistul, spectacolul este Ritualul și Darul simțurilor, mesajul este Dezlegania primită pentru redescoperirea sinelui, călătoria este Căutarea spre Înțelegere și Vindecare, iar Jurnalul de Călătorie este mărturia scrisă a nevoii de adevăr prin Artă.

- grafician

]]>
https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/feed/ 0 1944
VIDEO: ”Ce-am pățit odată”, concert-spectacol marca Corbu la Reghin https://panacorbului.ro/video-ce-am-patit-odata-concert-spectacol-marca-corbu-la-reghin/ Sun, 11 Sep 2022 17:18:06 +0000 http://odio.freevision.me/?p=274

Sergiu Corbu Boldor a revenit la Reghin cu cel mai nou proiect marca ”Corbu”, concertul-spectacol „Ce-am pățit odată” găzduit joi, 8 septembrie de Rock Pub Clasim. A fost cel de-al șaselea concert din cadrul turneului „Ce-am pățit odată”  care a mai cuprins orașele București, Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș și Zalău.

Sergiu Corbu Boldor – vioară, caval, voce, Alexandru Grigoriță – chitară bass, Ionuț Ciuliei – tobe și reghineanul Cristian Cioloca – chitară electrică s-au făcut ”vinovați” cu vârf și îndesat pentru o seară  plină de genuri muzicale, pe cât de diferite pe atât de expresive, de stări care mai de care mai faine și pline de bună dispoziție.
Pornind de la piese precum ”Furnica”, ”Never ending”, ”Raiu” și desigur ”Ce-am pățit odată”, Sergiu alături de colegi, au intrat într-un inedit dialog cu publicul prezent, limbajul fiind unul pe cât de diferit pe atât de comun, dacă e să ne luăm după reacție celor prezenți joi seara la Rock Pub Clasim.
„Ce-am pățit odată” este titlul unuia dintre albumele noastre, un album în care am orchestrat piesele în formula clasică de rock, tobe, bass, chitară electrică, vioară și voce. La fel și „Ce-am pățit odată”, un spectacol care îmbină experiențele noastre, aventurile noastre, trăirile noastre, bagajul pe care l-am câștigat în călătoriile noastre de până astăzi. Mă refer aici la călătoriile de redescoperiri muzicale, profesionale, și artistice. De aceea, în spectacolul nostru sunt atât de multe influențe, de la jazz la rock, la blues, drum’n’bass, punk, hardcore sau la muzică ambientală. Toate astea se regăsesc în spectacolul ”Ce-am pățit odată”, ne-a declarat Sergiu Corbu Boldor la finalul concertului.
Curiozitatea m-a făcut să-l întreb pe Sergiu anumite aspect legate de proiectul Corbu, unul cu multe fațete cauzate de multitudinea genurilor muzicale abordate. „Niciodată nu am părăsit vreun gen pentru altul, dacă e să facem o comparație între  ”Ce-am pățit odată” și  alte concerte din proiectul Corbu care sunt complet diferite. Fiecare om, fiecare persoană din lumea asta nu e doar într-un singur fel. Nu cred în persoana care spune că ascultă doar un gen muzical. Ascultăm mai multe genuri de muzică în funcție de stările noastre, de chef, de bună dispoziție, de anturaj, de context. De aceea, spectacolul „Ce-am pățit odată” conține așa de multe variațiuni, la fel ca  toată muzica Corbul de altfel. Practic, noi nu părăsim un gen muzical, ci doar ne plimbăm cu unul dintre ele la care vine rândul. Acest lucru îți conferă o libertate fantastică. Mi-am imaginat cum ar fi să cânt doar spectacolul ăsta, și cred că m-aș plictisi foarte tare. Nici chiar acesta nu e întotdeauna la fel, suntem în a 6-a zi de turneu și fiecare concert a fost diferit. Fiecare mai are ceva adăugat sau ceva schimbat, o schemă, o vorbă, un gând, fapt pentru care fiecare reprezentație e unică în felul ei”, a precizat Sergiu Corbu Boldor. Concertul de la Reghin a fost penultimul din cadrul turneului ”Ce-am pățit odată” ultimul fiind cel programat sâmbătă, 10 septembrie la Zalău. A fost totul ok, l-am întrebat pe Sergiu? „Suntem foarte bine în grafic, din momentul în care ne-am planificat să ne simțim bine, și ne simțim bine de la început și până la final de numa. Cu organizarea, iarăși suntem în grafic pentru că am făcut-o să ne simțim bine, în sensul că ne-am dus acolo unde ne simțim bine, unde  ne trezim că ne simțim bine. Ne montăm scenele cum știm noi, de aceea mergem cu toată scena noastră, cu luminile noastre, cu fumul nostru, cu boxele noastre, cu cablurile  noastre. E mai mult de muncă, tu ești cel care le montează pentru că sunt ale tale, dar în același timp e relaxant și te face să fi în grafic cu tot și cu toate”, ne-a declarat Sergiu.
Prezentul a sunat minunat, să vedem cum stăm cu viitorul, în ce-l privește pe Sergiu, La ce să ne așteptăm pentru perioada următoare din partea lui. „Sunt mai multe idei în mintea mea. Este un album la care aproape am finalizat înregistrările, un album compus în perioada pandemiei aflat în curs de finalizare. Pe lângă concerte, turnee și alte spectacole, unul dintre marile planuri care le avem este să ne întâlnim într-o tabără de creație în care să scotocim după idei comune pe care să le orchestrăm împreună și să facem un album cu tematica respectivă. Ne întâlnim și-l compunem, nu un album compus dinainte de cineva iar trupa învață. Vrem să facem din start un produs al acestor oameni. Nu este ceva original, au mai făcut și alții astfel de proiecte. ”Cantafabule” de la Phoenix s-a născut în urma unei astfel de idei. Chiar și spectacolul ”Ce-am pățit odată” e făcut oarecum la fel, ne-am întâlnit o săptămână, am stat între patru pereți într-un studio, undeva în natură și am conceput acest spectacol. Îți dai seama cum ar suna toată muzica în lume dacă trupele ar face acest lucru mai des, inclusiv noi și toți ceilalți?”, a conchis Sergiu. Pentru cei prezenți, frumoasa surpriză a fost să-l vadă pe Cristi Cioloca prestând live alături de o trupă, aici i-am inclus și pe părinți, care au asistat la concertul de joi seara. Dacă am schimbat câteva vorbe cu Sergiu, era firesc ca și Cristi, reghinean, om de-al casei cum se zice, să ne împărtășească câteva din gândurile sale. Primul subiect abordat a fost chiar prezența în cadrul proiectului Corbu.
„Eram într-un moment în care căutam să cânt, căutam să mă exprim. Inițial am început mai prost chestia asta, dar cu toate astea, fără să-mi dau seama, avem niște așteptări. Mă așteptam să apară trupa în loc să o caut eu. Și la prima căutare pe care am făcut-o, au apărut cei din proiectul Corbu. Din acel moment  simt că mă redescopăr cu fiecare repetiție, cu fiecare ocazie, simt cum mă  transform în fața propriilor mei ochi și cum pot să rezonez cu niște oameni după 3 luni ca și după o viață, ba chiar mai bine. Corbu este primul meu proiect muzical mai mare. La început să fiu sincer, existau niște așteptări, să fi profi, să ai toate temele făcute, fapt ce generează automat niște mici anxietăți. Prin urmare, eram puțin anxios când m-am întâlnit cu băieții,  dar la foarte scurt timp am scăpat de toate astea și mă simt acum ca și cum aș fi într-o piscină imensă cu apa, exact cum îmi place mie”, ne-a declarat Cristi Cioloca. Concert acasă la Reghin în fața părinților „Sincer, am avut niște emoții, dar pe care am încercat să le gestionez până la concert. De regulă, pentru noi timpul înainte de concert și imediat după este sacru, adică noi nu prea interacționăm cu oamenii din motivul ăsta. Ultimele 5 minute înainte să intrăm pentru noi sunt sfinte. Atunci ne curățăm și ne pregătim să dăruim. Faptul că că au venit părinții mei la concert, a fost ceva super. M-am ocupat de asta și nu am avut  nicio problemă”, a precizat Cristi. Ce urmează pentru Cristi Cioloca? În ce postură se vede el în perioada următoare? „Cântând în primul rând, atât solo, cât și într-o trupă. Inițial am început cu proiecte solo, multe din ele le-am lăsat în stadii incipiente. La început eram un pic împotriva cântatului într-o trupă, eram extrem de non-conformist să zic așa, dar experiența cu proiectul Corbu mi-a dat de înțeles că e mult mai mult decât îți poți imagina tu singur acasă, într-un scaun, repetând și ascultănd”, a spus Cristi Cioloca. Interviu realizat de Alin ZAHARIE pentru Zi de Zi.
]]>
685