Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the master-slider domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the ozy-odio-essentials domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the js_composer domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Use of "self" in callables is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/autoload.php on line 126

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the odio domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_dev_mode is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 770

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_minimum_role is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 712

Warning: Constant DISALLOW_FILE_EDIT already defined in /home/panacorb/public_html/wp-config.php on line 87

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php:6131) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/feed-rss2.php on line 8
project – CORBU https://panacorbului.ro Art is our lifestyle Thu, 12 Oct 2023 18:28:36 +0000 en-US hourly 1 https://panacorbului.ro/wp-content/uploads/2022/11/cropped-favicon-512x512-1-2-32x32.png project – CORBU https://panacorbului.ro 32 32 130444307 Vă invit să facem împreună un exercițiu https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/ https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/#respond Thu, 12 Oct 2023 17:55:27 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2218

Totul a început perfect! Sergiu și Luiza sunt, în primul rând, extrem de aproape de sufletul meu și, în al doilea rând, o provocare continuă. O provocare de când Sergiu mi-a fost student. O provocare de când a trebuit să vorbesc despre versurile lui (şi nu numai), deși nu aș spune că mă pricep, unde sper că m-am descurcat decent. O provocare și acum, când iată că trebuie să vorbesc despre altă carte decât cea pentru a cărei lansare am venit aici, și anume volumul I din „Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini”.

Sigur că am analizat-o cu creierul meu de cercetător în domeniul muzicii și pedagogiei, așadar am căutat în primul rând niște repere științifice. Deşi nu cred că vă interesează pe dumneavoastră în mod deosebit, ţin să vă spun că, atunci când publicăm un conținut științific, noi scriem la începutul acestuia un Abstract şi câteva Cuvinte cheie. La o primă lectură, mi-a fost foarte greu să identific astfel de elemente și am constatat că degeaba vreau să pătrund această carte cu creierul pentru că ea se adresează sufletului. Vorbește mai mult despre emoție decât despre un conținut riguros, foarte clar prezentat.

Pot să spun că această carte m-a plimbat de la Ana la Caiafa, [ca să păstrez și această zonă] şi a trântit cu mine de pământ şi de toți pereții. Abia m-am adunat. M-a plimbat de jos, unde căzusem, până la cer și înapoi, și iar la cer, și iar înapoi, și tot așa... Între timp, am mirosit cu plăcere păpădiile din mâna fetiței de la pagina 32 și după aceea am constatat că puterea de a reconfigura planurile acestui traseu se află la mine. M-am suit pe bicicleta pe care a reparat-o un domn la pagina 30 și am început să mă plimb cu ea pe albastrul cerului. Da, a fost o plimbare foarte frumoasă până când... Ştiți ce am pățit? M-am poticnit de o piatră. [M-am tot gândit dacă să folosesc cuvântul „a mă poticni” sau „a mă împiedica” pentru că, acum câteva săptămâni, spusesem unei persoane de aproximativ 30 de ani cuvântul „poticnit” și m-a întrebat: „Ce ai făcut? Ce înseamnă asta?”... Trecem peste detaliile acestea.]

Cu certitudine, piatra este un motiv interesant pentru că prin metafora acesteia am simțit legătura autorului cu Brâncuși pe tot parcursul volumului. Mi-a plăcut ce a spus Sergiu la un moment dat: „și s-a născut din tăcerea unei pietre pe care am contemplat-o atât de mult timp încât a început să emită sunete. Un sunet necunoscut, interiorizat, profund, cu nuanțe de bocet, de zgomot, de revoltă, de bucurie pură. Acest sunet necunoscut ne-a trecut simultan prin toate stările imaginate și neimaginate.” Sigur că nu voi insista foarte mult pe această metaforă a pietrei care poate să fie piatră de temelie, piatră de încercare, piatra din capul unghiului și așa mai departe, ci aș spune că, pentru mine, acest volum a fost o invitație, o călătorie în interiorul propriei ființe. Toată cartea [te] întreabă, la fiecare pas: „Hei, sufletul tău ce mai face?”

Haideţi să închidem ochii cu toţii!

[Citesc]: „Imaginează-ți să fii legat la ochi și în momentul în care ți se redă provizoriu privirea să vezi o oglindă și reflexia din ea. Te uiți fix la ea, la reflexie, și o analizezi în cele mai mici detalii și îți dai seama că acea reflexie nu ești tu, chiar dacă imaginea ei e perfect, absolut identică cu tine. Reflexia este punctul zero, locul din care ar putea deveni ori omul vechi, ori omul nou, depinde de alegeri. Instrucțiunile, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de greu de respectat. Aducerea aminte, asta e sinteza regulilor. Aducere aminte că există un ritual al preoților sunetului…”

Deschideți ochii!

Ultima frază n-am s-o citesc. Vă invit să o găsiți dumneavoastră când veți ține cartea în mână și-i veți sorbi cuvintele.

Oricum, sunt convinsă că ați sesizat în lectura mea chintesența cărții.

Iar dacă ar fi să revin la ideea de la început și să fixez trei, patru cuvinte cheie, în armonie cu setările creierului meu, mă credeți că acestea ar fi: emoție, non culoare, tăcere, nemișcare?

Vă mulțumesc!

Loredana Muntean

Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, vol. I.

Lansare de carte la Muzeul Șării Crișurilor, Oradea

Fotografii realizate de Sebi Tonț / Defoto

]]>
https://panacorbului.ro/va-invit-sa-facem-impreuna-un-exercitiu/feed/ 0 2218
VIDEO: ”Ce-am pățit odată”, concert-spectacol marca Corbu la Reghin https://panacorbului.ro/video-ce-am-patit-odata-concert-spectacol-marca-corbu-la-reghin/ Sun, 11 Sep 2022 17:18:06 +0000 http://odio.freevision.me/?p=274

Sergiu Corbu Boldor a revenit la Reghin cu cel mai nou proiect marca ”Corbu”, concertul-spectacol „Ce-am pățit odată” găzduit joi, 8 septembrie de Rock Pub Clasim. A fost cel de-al șaselea concert din cadrul turneului „Ce-am pățit odată”  care a mai cuprins orașele București, Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș și Zalău.

Sergiu Corbu Boldor – vioară, caval, voce, Alexandru Grigoriță – chitară bass, Ionuț Ciuliei – tobe și reghineanul Cristian Cioloca – chitară electrică s-au făcut ”vinovați” cu vârf și îndesat pentru o seară  plină de genuri muzicale, pe cât de diferite pe atât de expresive, de stări care mai de care mai faine și pline de bună dispoziție.
Pornind de la piese precum ”Furnica”, ”Never ending”, ”Raiu” și desigur ”Ce-am pățit odată”, Sergiu alături de colegi, au intrat într-un inedit dialog cu publicul prezent, limbajul fiind unul pe cât de diferit pe atât de comun, dacă e să ne luăm după reacție celor prezenți joi seara la Rock Pub Clasim.
„Ce-am pățit odată” este titlul unuia dintre albumele noastre, un album în care am orchestrat piesele în formula clasică de rock, tobe, bass, chitară electrică, vioară și voce. La fel și „Ce-am pățit odată”, un spectacol care îmbină experiențele noastre, aventurile noastre, trăirile noastre, bagajul pe care l-am câștigat în călătoriile noastre de până astăzi. Mă refer aici la călătoriile de redescoperiri muzicale, profesionale, și artistice. De aceea, în spectacolul nostru sunt atât de multe influențe, de la jazz la rock, la blues, drum’n’bass, punk, hardcore sau la muzică ambientală. Toate astea se regăsesc în spectacolul ”Ce-am pățit odată”, ne-a declarat Sergiu Corbu Boldor la finalul concertului.
Curiozitatea m-a făcut să-l întreb pe Sergiu anumite aspect legate de proiectul Corbu, unul cu multe fațete cauzate de multitudinea genurilor muzicale abordate. „Niciodată nu am părăsit vreun gen pentru altul, dacă e să facem o comparație între  ”Ce-am pățit odată” și  alte concerte din proiectul Corbu care sunt complet diferite. Fiecare om, fiecare persoană din lumea asta nu e doar într-un singur fel. Nu cred în persoana care spune că ascultă doar un gen muzical. Ascultăm mai multe genuri de muzică în funcție de stările noastre, de chef, de bună dispoziție, de anturaj, de context. De aceea, spectacolul „Ce-am pățit odată” conține așa de multe variațiuni, la fel ca  toată muzica Corbul de altfel. Practic, noi nu părăsim un gen muzical, ci doar ne plimbăm cu unul dintre ele la care vine rândul. Acest lucru îți conferă o libertate fantastică. Mi-am imaginat cum ar fi să cânt doar spectacolul ăsta, și cred că m-aș plictisi foarte tare. Nici chiar acesta nu e întotdeauna la fel, suntem în a 6-a zi de turneu și fiecare concert a fost diferit. Fiecare mai are ceva adăugat sau ceva schimbat, o schemă, o vorbă, un gând, fapt pentru care fiecare reprezentație e unică în felul ei”, a precizat Sergiu Corbu Boldor. Concertul de la Reghin a fost penultimul din cadrul turneului ”Ce-am pățit odată” ultimul fiind cel programat sâmbătă, 10 septembrie la Zalău. A fost totul ok, l-am întrebat pe Sergiu? „Suntem foarte bine în grafic, din momentul în care ne-am planificat să ne simțim bine, și ne simțim bine de la început și până la final de numa. Cu organizarea, iarăși suntem în grafic pentru că am făcut-o să ne simțim bine, în sensul că ne-am dus acolo unde ne simțim bine, unde  ne trezim că ne simțim bine. Ne montăm scenele cum știm noi, de aceea mergem cu toată scena noastră, cu luminile noastre, cu fumul nostru, cu boxele noastre, cu cablurile  noastre. E mai mult de muncă, tu ești cel care le montează pentru că sunt ale tale, dar în același timp e relaxant și te face să fi în grafic cu tot și cu toate”, ne-a declarat Sergiu.
Prezentul a sunat minunat, să vedem cum stăm cu viitorul, în ce-l privește pe Sergiu, La ce să ne așteptăm pentru perioada următoare din partea lui. „Sunt mai multe idei în mintea mea. Este un album la care aproape am finalizat înregistrările, un album compus în perioada pandemiei aflat în curs de finalizare. Pe lângă concerte, turnee și alte spectacole, unul dintre marile planuri care le avem este să ne întâlnim într-o tabără de creație în care să scotocim după idei comune pe care să le orchestrăm împreună și să facem un album cu tematica respectivă. Ne întâlnim și-l compunem, nu un album compus dinainte de cineva iar trupa învață. Vrem să facem din start un produs al acestor oameni. Nu este ceva original, au mai făcut și alții astfel de proiecte. ”Cantafabule” de la Phoenix s-a născut în urma unei astfel de idei. Chiar și spectacolul ”Ce-am pățit odată” e făcut oarecum la fel, ne-am întâlnit o săptămână, am stat între patru pereți într-un studio, undeva în natură și am conceput acest spectacol. Îți dai seama cum ar suna toată muzica în lume dacă trupele ar face acest lucru mai des, inclusiv noi și toți ceilalți?”, a conchis Sergiu. Pentru cei prezenți, frumoasa surpriză a fost să-l vadă pe Cristi Cioloca prestând live alături de o trupă, aici i-am inclus și pe părinți, care au asistat la concertul de joi seara. Dacă am schimbat câteva vorbe cu Sergiu, era firesc ca și Cristi, reghinean, om de-al casei cum se zice, să ne împărtășească câteva din gândurile sale. Primul subiect abordat a fost chiar prezența în cadrul proiectului Corbu.
„Eram într-un moment în care căutam să cânt, căutam să mă exprim. Inițial am început mai prost chestia asta, dar cu toate astea, fără să-mi dau seama, avem niște așteptări. Mă așteptam să apară trupa în loc să o caut eu. Și la prima căutare pe care am făcut-o, au apărut cei din proiectul Corbu. Din acel moment  simt că mă redescopăr cu fiecare repetiție, cu fiecare ocazie, simt cum mă  transform în fața propriilor mei ochi și cum pot să rezonez cu niște oameni după 3 luni ca și după o viață, ba chiar mai bine. Corbu este primul meu proiect muzical mai mare. La început să fiu sincer, existau niște așteptări, să fi profi, să ai toate temele făcute, fapt ce generează automat niște mici anxietăți. Prin urmare, eram puțin anxios când m-am întâlnit cu băieții,  dar la foarte scurt timp am scăpat de toate astea și mă simt acum ca și cum aș fi într-o piscină imensă cu apa, exact cum îmi place mie”, ne-a declarat Cristi Cioloca. Concert acasă la Reghin în fața părinților „Sincer, am avut niște emoții, dar pe care am încercat să le gestionez până la concert. De regulă, pentru noi timpul înainte de concert și imediat după este sacru, adică noi nu prea interacționăm cu oamenii din motivul ăsta. Ultimele 5 minute înainte să intrăm pentru noi sunt sfinte. Atunci ne curățăm și ne pregătim să dăruim. Faptul că că au venit părinții mei la concert, a fost ceva super. M-am ocupat de asta și nu am avut  nicio problemă”, a precizat Cristi. Ce urmează pentru Cristi Cioloca? În ce postură se vede el în perioada următoare? „Cântând în primul rând, atât solo, cât și într-o trupă. Inițial am început cu proiecte solo, multe din ele le-am lăsat în stadii incipiente. La început eram un pic împotriva cântatului într-o trupă, eram extrem de non-conformist să zic așa, dar experiența cu proiectul Corbu mi-a dat de înțeles că e mult mai mult decât îți poți imagina tu singur acasă, într-un scaun, repetând și ascultănd”, a spus Cristi Cioloca. Interviu realizat de Alin ZAHARIE pentru Zi de Zi.
]]>
685
Non-concertul Teama de sinceritate https://panacorbului.ro/non-concertul-teama-de-sinceritate/ Mon, 05 Oct 2020 19:08:40 +0000 http://odio.freevision.me/?p=294

Non-concertul Teama de sinceritate – o declarație de independență a sufletului. Sau despre sinceritatea muzicii create de CORBU
concert_corbu_teama_de_sinceritate__3_
Stare de pură neclintire interioară… E greu să traduci o stare în cuvinte, nu de alta, dar cuvintele pot fi răstălmăcite. În schimb, muzica a reușit să facă asta în non-concertul lui CORBU, un non-concert în care sinceritatea a ieșit la suprafață respirând odată cu Sergiu. La propriu. Pentru că în stările lui non-concerte, la fel ca ”Starea 23. Blana con Dios”, respirația e și prolog și epilog, un fel de introducere în muzica sinceră pe care CORBU o împarte cu oricine vrea să asculte. Și chiar dacă pe afiș scrie că starea asta îi e dedicată lui Florian Pittiș, de fapt le-a fost dedicată tuturor celor prezenți acolo, în Curtea Artiștilor din Zalău.
sergiu-luiza
Sergiu și Luiza sunt doi dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut. Pentru ei a crea și a-și oferi creația și altora e un mod de viață. Un fel de a arăta lumii că a fi sincer (mai ales cu tine însuți) e, de fapt, o declarație de independență a sufletului. Și asta, într-o lume în care sufletul înseamnă mai nimic, unde oamenii nu dau doi bani pe sinceritate, e un act de curaj, extrem chiar. Oamenii ăștia doi, atunci când creează stările artistice pe care le poartă cu ei prin țară, sunt, în primul rând, sinceri. Iar sinceritatea (considerată o slăbiciune în lumea ”mirifică” a societății umane moderne) te face frumos. E adevărat, nu o frumusețe care să strângă like-uri (una din ocupațiile de bază ale omului din zilele noastre), în schimb e o frumusețe care vibrează. La fel cum vibrează muzica lui CORBU, care creează niște stări pline de har –  la fel ca ”Teama de sinceritate”, a căror menire e tocmai de a așeza sinceritatea (artistică-sufletească) în prim-plan. Starea de pură neclintire interioară e un atribut al oamenilor frumoși, curați sufletește. Așa cum sunt Sergiu și Luiza – aripi ale unui CORB care nu știe să zboare decât sincer. concert_corbu_teama_de_sinceritate__1_ concert_corbu_teama_de_sinceritate__2_ concert_corbu_teama_de_sinceritate__4_ Articol scris de Călin Pavăl pentru Sălajul pur și simplu.]]>
294
Blana con Dios. Starea 23, noul concept Corbu https://panacorbului.ro/blana-con-dios-starea-23-noul-concept-corbu/ Fri, 14 Jun 2019 19:03:59 +0000 http://odio.freevision.me/?p=291

Blana con Dios. Starea 23, noul concept Corbu a oferit zălăuanilor o atmosferă psihedelică, un oameni ş’ou care s-a încheiat cu poveşti, impresii şi întrebări. Noul concept cu care Corbu – în formula Sergiu Boldur Corbu şi Luiza Matilda Mitu, vine în faţa publicului în această vară, a indus publicului din Zalău o stare aparte care l-a ţinut pe loc în meditaţie şi după ce s-a aprins lumina şi s-a risipit atmosfera psihedelică, iar sesiunea cu note mistic româneşti s-a mai prelungit o vreme în poveşti, impresii şi întrebări. Da, aseară, la Galeriile Ioan Sima, Corbu a reușit să introducă publicul în noul său concept, Blana con Dios. Starea 23, oferind acestuia o sesiune psihedelică, o stare aparte. Starea 23, cum a denumit-o el și Luiza, o stare care te învăluie treptat de la legendă la vis, de la prejudecăți la dizolvarea lor, de la vizual la sunet, de la false credințe la autenticitate. O stare care te poartă în misticul sălăjean prin povestea care o însoțește – Piatra Dracului din Hida, o incantație care îndeamnă la visare, meditaţie şi introspecţie, înt-un joc de umbre, sunete primordiale şi tămâie, în care toate simţurile sunt antrenate în aceeaşi direcţie.
starea_23_corbu_zalau__1_
De ce Starea 23? Pentru că 23 este numărul de care Luiza şi Sergiu se lovesc foarte des, în diferite forme, fie ele de manifestare artistică sau nu, pentru că are propiul dramatism şi în acelaşi timp exprimă libertatea şi starea de grație a artistului care nu încetează să creeze. De ce Blana con Dios? Pentru că expresia blană este în trend în rândul tinerilor şi dacă e să fii blană, e bine să te însoţeşti de cele sfinte. De ce oameni ș’ou? Pentru că este despre, cu şi pentru oameni. De ce ou? Pentru că este un simbol primordial. De ce ş…? Pentru că şşşşhhhh… În noul concept Corbu, drâmba, cavalul, vioara, chitara, incantaţiile, povestea şi visul se succed într-un vârtej ce are propria logică, gândit până în cel mai mic amănunt de cei doi artişti, menit să creeze pentru fiecare ascultător în parte acea stare 23.
starea_23_corbu_zalau__12_
]]>
291