Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the master-slider domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the ozy-odio-essentials domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the js_composer domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Use of "self" in callables is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/autoload.php on line 126

Notice: Function _load_textdomain_just_in_time was called incorrectly. Translation loading for the odio domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php on line 6131

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_dev_mode is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 770

Deprecated: Creation of dynamic property VP_Option::$_minimum_role is deprecated in /home/panacorb/public_html/wp-content/themes/odio/framework/classes/option.php on line 712

Warning: Constant DISALLOW_FILE_EDIT already defined in /home/panacorb/public_html/wp-config.php on line 87

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/panacorb/public_html/wp-includes/functions.php:6131) in /home/panacorb/public_html/wp-includes/feed-rss2.php on line 8
muzica – CORBU https://panacorbului.ro Art is our lifestyle Thu, 30 Jan 2025 15:26:29 +0000 en-US hourly 1 https://panacorbului.ro/wp-content/uploads/2022/11/cropped-favicon-512x512-1-2-32x32.png muzica – CORBU https://panacorbului.ro 32 32 130444307 Sinopsis: Dezleganie – Ritualul https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/ https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/#respond Thu, 30 Jan 2025 15:04:23 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2441

Dezleganie – Ritualul (Spectacol Sonor dedicat lui Constantin Brâncuși)

Dezleganie – Ritualul” este o călătorie sonoră captivantă, inspirată de universul profund al sculpturii lui Constantin Brâncuși. Construit pe structura emblematică a operei sale – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit – acest spectacol sonor se prezintă ca un manifest artistic ce explodează în sunete de caval, vioară, rugăciune, revelând o lume interioară plină de contrast și emoție.

Pornind dintr-o contemplație ce a început în 2020, spectacolul „ Dezleganie – Ritualul” aduce la viață sunete necunoscute, ce oscilează între bocet și revoltă, între zgomot și bucurie pură, conectându-ne simultan cu toate stările ființei, atât cele imaginate, cât și cele nemărturisite. Aceste sunete ne poartă printr-o experiență profundă, transformând tăcerea într-o melodie ascunsă, o voce ce iese din pietrele nevorbite.

În 2022, viziunea a căpătat formă în cadrul unui spectacol muzical, unde pasiunea lui Brâncuși pentru vioară se îmbină cu talentul violonistului Sergiu Corbu Boldor, transformând muzica într-o punte între sculptura nemișcată și viața în mișcare.

Dezleganie – Ritualul ” nu este doar un spectacol despre artă, ci despre esența ființei – o cădere, o lumină, o umbră, un vis, o revoltă. Este o explorare a stării de grație, un dialog între material și imaterial, între simplitate și complexitate. În centrul acestei experiențe stă sufletul uman, ca liant între cele două lumi aparent opuse, dar profund conectate.

Inspirat de cuvintele lui Brâncuși – „Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate. Sculptura: Muzică în nemișcare. Muzica: sculptură în desfășurare” –, spectacolul sonor „ Dezleganie – Ritualul ” devine un tribut adus conexiunii nemărginite dintre muzică și sculptură, invitându-ne să trăim fiecare notă, fiecare formă, ca pe o revelație a ființei autentice.

Descoperă universul spectacolului sonor„Dezleganie- Ritualul” – o fuzionare între arte, o călătorie între tăcere și sunet, între vis și realitate.

Vezi și ascultă live Ritualul:

 

Despre proiectul Dezleganie aici:

Dezleganie- Ritualul la TVR Craiova

 

INFO HD REPLICA - ÎN LUMINA ADEVĂRULUI

EVENIMENT- SPECTACOL LA MUZEUL BRÂNCUȘI, TVR CRAIOVA

 

Dezleganie - Turneu dedicat lui Constantin Brâncuși

 

Turneul manifest dedicat lui Constantin Brâncuși va ajunge și la Mediaș | novatv.ro

 

Despre DEZLEGANIE - Ritualul (spectacol sonor dedicat lui C. Brâncuși)

Dezleganie / Ritualul - Spectacol sonor dedicat lui C. Brancusi 2023

]]>
https://panacorbului.ro/sinopsis-dezleganie-ritualul/feed/ 0 2441
Redirecționează 3,5% din impozitul tău pentru o cauză nobilă! https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/ https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/#respond Mon, 20 Jan 2025 15:37:25 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2383

  Alege să susții Asociația Pentru Dezvoltare Armonioasă Prin Arte Transdisciplinare (DA'AT), care își propune să promoveze dezvoltarea personală, comunitară și culturală prin utilizarea artei și a abordărilor transdisciplinare. Misiunea noastră: • Promovarea dezvoltării personale și comunitare • Integrarea metodologiei transdisciplinare – nou tip de inteligență (echilibru între mental, sentimente, corp) • Susținerea culturii, artei, spiritualității • Educație, formare, cercetare și inovare • Inclusivitate și accesibilitate Obiectivele noastre: • Dezvoltarea abilităților creative și de expresie artistică prin ateliere de artă vizuală, muzică, teatru, dans, literatură, filosofie, spiritualitate • Formarea de comunități colaborative și sustenabile prin proiecte care aduc împreună artiști, educatori, psihologi, muzicologi și alți specialiști din varii domenii • Promovarea respectului și înțelegerii diversității culturale. Cum poți ajuta: Completează, semnează și trimite formularul 230 online, fără niciun cost suplimentar pentru tine! Astfel, redirecționezi 3,5% din impozitul tău către DA'AT și sprijini proiectele care aduc schimbări pozitive în comunitate. Descoperă mai multe despre activitatea noastră în CV-ul narativ!
Fii parte din schimbare! Redirecționează acum și contribuie la dezvoltarea unei lumi mai armonioase prin artă și educație!   Apasă aici pentru: Link formular 230   Mulțumim pentru sprijinul tău!
 
Dacă vrei să ne sprijini financiar, contribuind la susținerea artei, educației și diversității culturale, o poți face donând orice sumă de bani:   IBAN RO37BTRLRONCRT0689303301   ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE ARMONIOASĂ PRIN ARTE TRANSDISCIPLINARE (DA'AT)
  REVOLUT:   Elena Luiza Mitu, telefon: 0770118185   IBAN RO71REVO0000183509773231
 ]]>
https://panacorbului.ro/redirectioneaza-35-din-impozitul-tau-pentru-o-cauza-nobila/feed/ 0 2383
Dublu album pe casetă https://panacorbului.ro/dublu-album-pe-caseta/ https://panacorbului.ro/dublu-album-pe-caseta/#respond Fri, 07 Jun 2024 07:38:34 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2335

Suntem bucuroși și entuziamați să vă anunțăm că am publicat dublu album CORBU pe casetă: „Cei Care Tac” pe Side A și „Ce-am pățit odată” pe Side B. Remasterizarea bandă, producția casetă audio și layout-ul sunt realizate de Remus Miron, iar remasterizarea și duplicarea au fost realizate la Djs Techno Conference. Cat.# DTCO42MC. Casetele sunt în ediție limitată. Aceste casete sunt începutul unei campanii de promovare al noului album CORBU, care se apropie de finalizare; ne aflăm în etapa de mixaj și masterizare, de care se ocupă atent Marius Pop.   Pentru achiziționarea lor, vă rugăm să ne contactați prin mesaj privat aici, sau la numărul de telefon: 0770118185 Ne puteți asculta aici: https://corbuproject.bandcamp.com/ Audiție plăcută!  ]]>
https://panacorbului.ro/dublu-album-pe-caseta/feed/ 0 2335
Protected: Să fie Lumină! https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/ https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/#respond Tue, 12 Dec 2023 19:47:46 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2276

This content is password-protected. To view it, please enter the password below.

]]>
https://panacorbului.ro/sa-fie-lumina/feed/ 0 2276
O școală ecosistem. Mastering the Music Business https://panacorbului.ro/o-scoala-ecosistem-mastering-the-music-business/ https://panacorbului.ro/o-scoala-ecosistem-mastering-the-music-business/#respond Tue, 12 Sep 2023 21:58:23 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2160

Dragul meu prieten, în data de 16 august 2023 am intrat pe facebook și am citit anunțul scris de Emil Ionescu pe pagina lui. Ți-l redau întocmai cum l-am citit:

„Anul acesta iaBilet este sponsor la Mastering the Music Business care are loc între 5 si 7 septembrie la Hotel Caro din București. Dar altceva voiam să vă spun: ne-am hotărât ca invitațiile primite de noi să le donăm către tineri artiști sau către cei pasionați de showbizz care vor să meargă să vadă cum se învârt rotițele în industrie, ca să avem cu cine să lucrăm și în următorii 20 de ani de showbizz. Ca să primiți un cod unic secret la MMB vă rog să-mi scrieți la emil@iabilet.ro. Cu el aveti acces la un tarif secret cu discount 100%. M-ar ajuta dacă ați scrie în e-mail și cine sunteti (dacă nu ne cunoaștem) și de ce vreți codul pentru un full pass conference & workshop. Nu intrați în detalii. Scurt și la obiect, vă rog. Mulțumesc!”.

Îți mărturisesc că mi s-a părut atât de firesc și de bine venit gestul lui încât am îndrăznit să-i scriu. Am primit codul de la Emil și am ajuns în locul în care ceea ce numim industrie muzicală funcționează ca un ecosistem. Imaginează-ți, te rog, că în România există o școală în care ești învățat să-ți ghidezi pasiunea după reguli naturale. Mastering the Music Business este o școală ecosistem la care te invit să te înscrii. Ca formă ecosistemul este construit din uși pe care, dacă le deschizi, intri în contact cu profesioniștii internaționali și naționali și dintr-o organizare impecabilă în care timpul fiecărui om implicat în ecosistem este respectat întocmai.

Sunt bucuroasă. Sunt în elementul meu. Sunt în locul în care profesionalismul vorbește prin oameni. Mastering the Music Business. O școală a valorilor născute din și prin experiență. O școală ecosistem în care artiști, compozitori, manageri, agenți de booking, agenți de PR culturali și muzicali, agenți de publicitate, specialiști digitali, profesioniști ai radioului, jurnaliști, ingineri de sunet se întâlnesc într-un context creat de Anca Lupeș și echipa sa. Întâlnirea de care îți vorbesc pornește de la un adevăr rostit: De ce vrei să cânți?

Nu-ți voi da numele workshopurilor, a conferințelor, nici numele celor implicați activ pe parcursul celor trei zile în care profesioniștii au reușit să comprime exemplar experiența lor de ani de zile în industria muzicală și nu numai. Îți voi lăsa un link și îți vei găsi tu momentul potrivit pentru studiul în detaliu. Link-ul îl poți accesa aici: www.masteringthemusicbusiness.ro Cu toate acestea am simțit nevoia să împărtășesc cu tine câteva idei pe care doresc să le fructific. Știi ce face o școală de tip ecosistem? Te învață să devii profesionist prin virtuți: sinceritate, autenticitate, disciplină, relație (comunitate), cultură, greșeală. Virtuțile te ajută să-ți pui întrebări, nu-ți dau răspunsuri, ceea ce te va ajuta să fii tu însuți în drumul pe care ți-l alegi.

De unde pornește adevărul pe care îl cânți în muzică? De la experiența proprie. Ai nevoie de o sinceritate care nu face compromisuri. De aici începe succesul.

Avem un adevăr de spus. Ca un strigăt. Muzica începe cu un strigăt. Nimeni nu spune un adevăr mai frumos decât un artist. Asta îți cer profesioniștii, să fii sincer. Sinceritatea duce la autenticitate. Aici se naște o discuție actuală, iar părerile sunt împărțite. Relația dintre artist și tehnologie. Totuși, cei mai mulți dintre profesioniști consideră că nicio tehnologie nu poate înlocui sau schimba relația de la om la om. Ai observat poate că am pus printre virtuți și greșeala. Ei bine, greșeala este o amprentă proprie. Este o rană într-un om care, luată de pe suflet, poate fi pusă într-un cântec. Probabilitatea greșelii este esențială în artă. Poți să te împaci cu tine însuți dacă scrii muzică. Songwriting. Nu-ți dă nimeni o rețetă, profesioniștii îți creează contextul pentru a intra în experiența ta cu tine. Chiar dacă tu crezi că scrii prost, profesioniștii îți vor spune că un cântec sincer nu poate fi prost. Exercițiu, de asta ai nevoie, de foarte mult exercițiu. Caută-ți forma potrivită pentru a pune în ea sinceritatea ta. La ce renunți dintr-un cântec? Ce nu ajută cântecul? Ține cont de text, linie melodică, armonie, ritm. Cele mai importante sunt textul și armonia. Respectă-ți ideile care îți vin și revino la ele când intervine blocajul. Mama natură ne-a programat să supraestimăm pericolele, să subestimăm oportunitățile, să subestimăm resursele. Incearcă să depistezi momentul când te apropii de burnout. Reinventează-te în permanență.

Noul se găsește în căutări. Te informezi, faci cercetare. Trebuie să-ți asumi riscuri. Cine nu riscă, nu bea șampanie, spun profesioniștii. Să fii independent, dar să te comporți ca un profesionist. Construiește-ți un show și pune-ți întrebarea: îmi doresc să cânt pe scene mari sau pe scene mici? Oricare ar fi răspunsul totul este despre public. Există o relație foarte importantă între public și produsul artistic, produsul artistic crește așa cum îți crești și publicul. Publicul devine produsul tău artistic. Este o relație intimă între produsul muzical și publicul produs. Dacă ai publicul potrivit el nu consumă, ci investește, așa cum proiectul investește în public. Proiectul investește în public, deci publicul va investi în proiect. Este un schimb catartic. Pe ce să pui accent? Care să fie atitudinea ta față de propriul produs artistic și față de public? Stabilește-ți obiective, învață să-ți spui povestea, ceea ce vinde cu adevărat un profesionist este relația. Ceea ce vinzi tu este o relație bazată pe cultură, comunitate, autenticitate.

A câștiga bani înseamnă a construi o relație. Industria muzicală funcționează ca un ecosistem în care cheia este colaborarea, nu competiția.

Foto: Anca Coleașă, pentru Mastering the Music Business Articol scris de Luiza Matilda Mitu]]>
https://panacorbului.ro/o-scoala-ecosistem-mastering-the-music-business/feed/ 0 2160
Am deschis Fereastra în Festivalul Medieval al Cetății Severinului https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/ https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/#respond Mon, 04 Sep 2023 09:07:09 +0000 https://panacorbului.ro/?p=2141

Mi-a spus un coleg de breaslă că intro-ul de la spectacolul ”Fereastra” este mult prea lung și că nu a putut să rămână până când începe. Doar că el, cum nu-mi cunoaște mai deloc arta, nu se aștepta ca tot spectacolul să fie doar un intro. Într-un fel îmi și pare rău că nu a rămas, că, totuși, are o experiență impresionantă în domeniu și știe ce vorbește. Mi-ar fi plăcut să aud o părere construită pe ceva palpabil, despre ce spectacole facem.

Dar, din cu totul și cu totul alt punct de vedere, ”Fereastra” este ceva fabulos! Ea, la fel ca Dezlegania, conține un filtru la început. Păi, ce crezi că se întâmplă când stau nemișcat 10 minute la intrarea în spectacol? Acolo se face selecția. Acolo pleacă cine nu rezonează (colegul meu de breaslă a avut treabă în altă parte a cetății) și rămân doar cei ce apucă să vadă printre ziduri primele fărâme de lumină ce încep să treacă prin ”Fereastra”. Aceia sunt heruvimii. Abia apoi, începe să prindă viață pământeană, când începe respirația. Așa văd eu prin Fereastră.

După acest început, impropriu și incorect spus, pentru că începutul începe când intru pentru prima dată în spațiu și privesc, respir și ating pământul. Finalul începe în momentul în care mă pregătesc să car scule la mașină și se se termină în momentul în care am închis mașina. Cum ar zice un vechi amic, V., asta e teoria chibritului. Dar nu e!

O voi scrie detaliat și pe aceea, dar ce zic aici, sigur nu e teoria chibritului. Aici încercam să îți descriu ție, unui om care nu a fost prezent la eveniment, cam cum se vede și cum se simte ”Fereastra”. În teorie așa este, dar în practică, în momentul în care ”Fereastra” a fost deschisă, efectul se simte mult după ce am plecat fizic din spațiul unde a fost făcut acel ritual al ei.

Dintre toți cei ce au fost acolo, ”Fereastra” a selectat două suflete: Bătrânul și Văduva. Ei au fost cei ce au primit, cei ce au dat și cei ce au ajuns în lumea mea invizibilă. După o discuție cu Sergiu Galis am ajuns la concluzia că e vorba despre galaxia C-Pax.

Spectacolul „Ce-am pățit odată în Cetatea Severinului”, cel care a deschis Festivalul Medieval al Cetății Severinului 2023, este diferit. Are efect diferit și lucrează într-un mod opus Dezleganiei sau Ferestrei. În primul rând, aici sunt cu oameni pe scenă, ceea ce face ca energia construită să fie o energie de grup. Masculină, cu 3 bărbați pe scenă și o energie feminină din umbră. Scopul e simplu: trebuie ajuns la inima profanilor. De aceea, în aparență, acest spectacol pare simplu și cu subiecte banale, dar evident că și subtilitățile sunt observate de cei ce au o anumită pregătire. Pentru Fereastră îți trebuie puțină literatură. Ce-am pățit odată vorbește într-un limbaj mai accesibil.

Bătrânul a spus foarte clar că poezia este o metaforă, nu o știință. Poezia poate fi interpretată, știința nu. Ei, cu siguranță, dacă apelăm la teoria chibritului sau la despicarea firului în patru am ajunge la concluzia că poezia și toată simbolistica ei este o știință exactă.

Bătrânul frate mi-a dăruit un corb plin de culoare, nu ca toți corbii. În căutarea albului pierdut, Corbu zboară prin Fereastră. Copiii Văduvei se mută într-un alt loc unde încep să pună fundația peste care să construiască Coloana Armoniei.

C-Pax!

VIDEO - Corbu live la Cetatea Medievală a Severinului:

   ]]>
https://panacorbului.ro/am-deschis-fereastra-in-festivalul-medieval-al-cetatii-severinului/feed/ 0 2141
Momentul în care te mișcă o scriere este momentul în care o citești fără a avea prejudecăți https://panacorbului.ro/momentul-in-care-te-misca-o-scriere-este-momentul-in-care-o-citesti-fara-a-avea-prejudecati/ https://panacorbului.ro/momentul-in-care-te-misca-o-scriere-este-momentul-in-care-o-citesti-fara-a-avea-prejudecati/#respond Tue, 20 Jun 2023 08:11:06 +0000 https://panacorbului.ro/?p=1950

Scrierea lui CORBU, un jurnal care are un rol foarte important în parcursul nostru intelectual. De ce spun că este important? Încă din titlu ne dăm seama, de la Dezleganie, sau cel puțin eu îmi dau seama, în critica mea, ce a reprezentat pentru mine Dezlegania. E tocmai ruperea sau ieșirea din această lume și intrarea într-o altă lume, lumea lui Corbu, evident. Dar interesant este cum este lumea lui CORBU și cu ce ne ajută pe noi în parcursul nostru intelectual? În scrierea sa Corbu a pomenit de trei coloane și eu am făcut foarte multe paralele la coloanele lui. În primul rând faptul că mi s-a semănat foarte mult imaginea cu scrierea lui Elif Shafak, ucenicul arhitectului, care spune că în viață avem tendința de a deveni maeștri: maestrul propriu-zis, cel care ne învață; în orice domeniu ne aflăm fie juridic, fie teologic, fie medical, efectiv în orice domeniu avem câte un maestru.

Al doilea maestru sunt călătoriile, călătoriile sunt cele care ne învață; și dacă mergem de aici până la magazin putem să învățăm ceva, poate ne răsare un om în cale și vedem ceva interesant la el sau poate vedem o acțiune pe care a făcut-o interesantă.

Al treilea maestru suntem chiar noi înșine și greșelile noastre, cuvintele noastre pe care le spunem, care ne ridică și cuvintele care ne coboară. Eu am asemănat Dezlegania cu maestrul călătoriei, o călătorie care nu este a mea, dar care, totuși, la nivel intelectual și spiritual poate să devină a mea.

A doua asemănare, alte trei coloane, dar din punct de vedere omiletic. În învățătura apuseană o omilie trebuie să aibă trei puncte principale și anume: Placeat, Moveat și Doceat, adică a Plăcea, a Mișca și a Învăța. Cred că Dezleganie cuprinde toate cele trei repere în cel mai profund mod posibil. Și aș vrea să despic puțin firul și să le iau pe rând. O dată Placeat; în mod evident atenția noastră fuge la imaginile frumoase și la ceea ce vrea să transpună în imagini, ceea ce poate fi și o piedică, deci ai lansat (către autor) o provocare cu scrierea asta pentru că îți fuge concentrarea către imagine și uiți textul și, de obicei, oamenii, când văd foarte multe poze, se uită la poze și citesc printre rânduri ceea ce scrie, cel puțin asta a fost prima mea reacție în momentul în care am văzut jurnalul. Bineînțeles, capitolul Placeat, plăcerea în ceea ce vezi este foarte discutabilă, adică unora poate să le placă mult mai mult imaginile pe care le văd, altora poate să le dea impresia că o parte sunt macabre. Altele sunt mai ciudate, altele sunt mai interesante. Oricum, informația din spatele lor, pe care o oferă și, în mod evident, gândul pe care l-a transmis autorul prin imagini este mult mai profund. Apoi avem mișcarea; când mă refer la mișcare mă refer la acea mișcare care trebuie să te atingă, care trebuie să schimbe ceva în tine; și aici depinde foarte mult de nota în care citește cititorul scrierea respectivă. Momentul în care te mișcă o scriere este momentul în care o citești fără a avea prejudecăți. În mod cert, dacă te apuci cu o critică literară desăvârșită te poți pierde și poți spune: puteam să fac o formulare mai frumoasă, deși formularea intenționat este făcută într-un anumit mod care să te și prindă, asta este ceea ce am simțit eu. Bineînțeles, fiecare dintre voi poate simți orice altceva, iar la nivel de învățare aș sublinia capitolul X care cred că e un început, de fapt, al învățăturii pe care cartea o dă, deși învățătura este clar din ziua I – și din ziua I începe autorul profunzimile –, dar în capitolul X prima remarcă este cea care deschide acest drum spre Dezleganie și spre schimbarea noastră, care spune în felul următor: „omul nu este om, omul devine om în momentul în care muncește, în momentul în care se străduiește, în momentul în care începe să mergă pe un drum”.

Zic corect? (către autor)

Autorul: Cuvânt cu cuvânt.

Din punctul meu de vedere asta este o poartă și o notă din care ar trebui începută lecturarea Dezleganiei. E mai mult un studiu profund intelectual și spiritual decât o lecturare simplă. Inițial, când am văzut grosimea cărții și imaginile frumoase, am zis că este o carte care se citește pe comodă, în fotoliu cu o cafea sau cu un ceai. În mod cert nu este așa. Cred că este o carte care te face să te gândești că la fiecare pagină ar trebui să te oprești și să reflectezi, să meditezi; până la urmă cred că și asta este ideea. Și, însoțită de imagini, reflecția care ar trebui să o faci în momentul citirii ei.

Acum, din punct de vedere teologic, pentru că ai specificat că am făcut teologia (către moderator) aș începe prin a spune, inclusiv cu începutul muzical care mie mi-a dat o stare extraordinară de liniște, că teologic atinge puncte esențiale pe care orice practicant al unei religii ar trebui să le aibă în vedere. Sigur că nu vreau să dau din casă, dar concertul, astăzi, nu este unul întreg, concertul are și o parte luată din canonul sfântului Andrei Creteanu și cred că e partea aceea cu: suflete al meu, pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie.

Autorul: Roman Melodul.

Dar și în cartea lui Andrei Creteanu apare partea respectivă. Iar în Dezleganie sunt foarte multe elemente care cuprind teologia adâncă. Din primele pagini o să observăm… și momentul în care ai dăruit chitara respectivă, momentul în care ți-a fost dată și încercarea de a sublinia mesajul că nu lucrurile materiale sunt cele mai importante în viața noastră și că acestea sunt lucruri care într-adevăr ne dezbină. De exemplu, ținerea unui bun foarte aproape și numai faptul că-i al tău și pentru tine și să nu-l dai mai departe. Asta ai exemplificat în carte, însă, mai mult decât atât, de fapt, toată cartea reprezintă o ieșire din sine și o încercare de a sublinia și nu chiar o încercare, este chiar o subliniere propriu-zisă a faptului că lumea spirituală, lumea de dincolo este cea pe care noi trebuie să punem accentul. Cum ziceai și în cântare: Ce-ți mai face sufletul?, este o întrebare extraordinar de bună pe care nu știu câți dintre noi, într-un mod real, ne-o punem. Adică cum avem noi grijă de sufletul nostru, prin ce mijloace avem noi grijă de sufletul nostru? Și Sergiu, în scrierea lui, și-a exprimat parcursul prin care caută să aibă grijă de sufletul său și modul prin care o face și cred că ne învață și pe noi modalități de a vedea această lume nevăzută. De fapt, această lume nematerială și de a învăța ceva din călătoria pe care Sergiu a avut-o.

Ca să concluzionez, eu îmi plănuiam să fac mult mai multe observații, să intru în scriere în modul în care e tratat epic textul, să oglindesc oarecum mersul sferic al scrierii, mă gândesc acum să nu povestesc foarte mult din carte, dar aș încheia prin a preciza că, pentru mine, în mod real, este o operă care merită nu citită, ci studiată, aprofundată, subliniată și meditată și nu o dată, la a doua citire întreg textul va avea un alt fel de înțeles, la a treia citire probabil că un altul, îmbogățit.

Alex Bakri

Discurs în cadrul evenimentului de lansare a volumului Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, de Sergiu Corbu Boldor, ed. a II-a, Editura Ordo Ab Chaos, Zalău, 2023 ]]>
https://panacorbului.ro/momentul-in-care-te-misca-o-scriere-este-momentul-in-care-o-citesti-fara-a-avea-prejudecati/feed/ 0 1950
Dezlegania primită pentru redescoperirea sinelui https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/ https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/#respond Wed, 07 Jun 2023 22:23:05 +0000 https://panacorbului.ro/?p=1944

Corbu și Dezlegania. Nu cred că putea exista o potrivire mai plină de sens. Corbii sunt un simbol al morții și al procesului de transformare de la lumea fizică la cea spirituală. Cu toate acestea, în limbajul spiritual, moartea nu înseamnă actul fizic al morții, ci schimbarea, tranziția, transformarea… noi începuturi.

Simt și știu că nu este întâmplătoare întâlnirea mea cu Corbu. Nimic nu este întamplător. Și ca să nu alunec în truisme, am să spun că întâlnim oameni vii prin cele mai minunate coincidențe. Le putem spune coincidențe sau sincronicități. Atragem ceea ce gândim, iar Corbu are răbdarea observației. De aici și ghidajul dat de sincronicitate pe care Corbu îl recunoaște și îl folosește în călătoria lui printre oameni. De acum încolo voi dori să mă refer la Corb și prin simbolistica lui mitologică. Am să spun Corbu când vorbesc despre artist și Corbul când vorbesc despre pasărea mitică. Corbul se află la marginea dintre viață și moarte, comunicatorul dintre lumi. Le vizitează pe ambele sau pe toate… dacă sunt nenumărate. Toate morțile, toate viețile cunoscând toate punțile ce se leagă între ele. Cel ce intuiește conexiunea Spiritului cu Carnea, sensul venirii și al plecării. Cum altfel, viu fiind, Corbul, va putea tranzita lumile în ambele sensuri? Dezlegania este mesajul artistului Corbu de reînviere pentru lume. Pentru omul modern aflat pe calea uitării, în goana acestuia doar după hrana trupului sau satisfacerea diverselor interese meschine, Corbu vine să scoată sufletul din amnezie. Din amnezie, da, deoarece omul de carne întotdeauna va fi îngropat cu cerul în el, pentru a putea renaște în spirit. Artistul folosește toate instrumentele muzicale care îi stau la dispoziție: muzica sa este puntea dintre lumi susținută pe stâlpi de lumină. Două Coloane de Lumină ce ghideaza simbolic, vertical, în sensul unirii a două principii antagonice, completate de un fundal în Mișcare, de unde, animate, ne visează ființe magice și reale totodată, deoarece realitatea nu poate fi surprinsă decât în Mișcare. Aceasta este înțelepciunea Corbului. Acesta este Darul artistului.

În Curgerea despre care vorbesc Corbu se simte precum un sculptor. Un sculptor al sunetului. De aceea călatoria lui Corbu în Ritualul Dezleganiei reîncepe la Târgu Jiu, locul unde moștenirea lui Constantin Brâncuși consfințește prin forma pietrei: înțelepciunea, iubirea… infinitul. Aici spiritului brâncușian conectează și încarcă simbolistica Ritualului, pe care artistul îl săvîrșește în călătoria sa, și căruia îi închină spectacolul de muzică, cuvânt și lumină… Astfel, în Ritualul Dezleganiei sunetul cuprinde forma Mantrei sau vibrația unei rugăciuni ancestrale.

Experiența Dezleganiei Trebuie să fie completă. Spectacolul resuscitează corpul și mintea celor prezenți către simțire pe toate căile. Muzica lui pătrunde în lumea materială și aduce cu ea mesajul din alte spații cerești unde spiritul Râvnește să crească uitându-se către Pamânt. Corbul aduce cu el Trezirea din coma indusă, a unei gări terestre, unde oamenii au uitat că sunt călători și nimic din ceea ce este nu va rămâne. Astfel el ne ajută să regăsim Rostul. Corbu își dăruiește talentul căutând în calea lui oameni pe care să-i trezească, să le spună că este în regulă să iubească, să viseze, să creeze... că este firesc să Simtă…

Bineînțeles că minunile Dumnezeiești sunt nenumărate și surprinzătoare minții empirice. Astfel, însuși Corbu se află pe un drum inițiatic. În Trecerea intermitentă printre spații, promisiunea Dezleganiei reverberează în ambele sensuri. Dinspre artist spre lume și dinspre lume spre artist. Taina pe care Corbu o poartă cu el este Ritualul prin care ne dezleagă de promisiuni smintite, pe care, fără să știm, ni le asumăm… murind. Taina este taină doar pentru cei ce mor din timpul vieții. Nu este taină pentru cei ce încă sunt vii în spirit. Corbu caută să ajungă la cei morți și îi hrănește pe cei vii. Pentru asta se consumă, deoarece trebuie să trăiască fiecare clipă, din curgerea Dezleganiei, la intensitate maximă. Locurile descrise și oamenii întâlniți se succed cu repeziciune, iar momentele de adaptare sunt scurte cu trăiri intense. În Jurnalul său de Călătorie găsim quintesența emoțiilor și a frământărilor surprinsă atât în cuvânt, cât și în imagini. Imagini, ce nu completează doar, ci întregesc cuvintele, având de cele mai multe ori propriile lor povești de spus. O oglindire a realității ce pare răsturnată în fața înțelegerii firescului. În lumea de simboluri, prin care Corbu ne călăuzește, el știe, simte și intuiește. Astfel relația lui cu locurile și mai ales cu oamenii este una specială și complexă, nelipsită de surprize pe care le decodifică… sau codifică, după caz, în Jurnalul său. Citindu-l vei fi atras de contraste. O expunere a sufletului artistului a senzațiilor sau a revelațiilor avute. Absorbit de frământările acestuia, catharsisul este iminent pentru cititor, săvârșindu-se tainic. O altă modalitate, din multele utilizate prin care Corbu întregește Ritualul Dezleganiei.

Drumul nu este ușor. Se simt frustrări și întrebări de la facerea acestei lumi sau mai bine spus de la contrafacerea ei. Nu lipsesc provocări create de iminența unui cutremur sau desfășurarea unui război, evenimente aflate la antipozi. Pe de-o parte cutremurul: schimbarea provocată de evenimente naturale ale planetei, în care artistul se întreabă dacă își mai poate continua spectacolul și de cealaltă parte: războiul, nonsensul distrugerii provocate omului de către om, unde, în perspectiva dispariției omului, mesajul Dezleganiei își pierde menirea.

Corbu află în călătoria sa că logosul ce definește comunitățile, prin care acesta poposește, este de fapt același în semnificații și le aduce firesc pe acestea împreună, chiar dacă legile lumești par să le despartă. Astfel politica îl întristează, mercantilismul asociat actului artistic îi repugnă, războiul îl stupefiază…

Fatalmente în lipsa Culturii artistice, omul slăbit fiind, nu înțelege de ce suferă și, buimac și amăgit, aleargă fără noimă, hedonistic, în căutarea unei fericiri de consum.

De aceea Nevoia Dezleganiei este revelația pe care artistul ne-o împărtășește ca pe o Taină. Hrana pentru foamea înnăscută a sufletului, întru revelația spiritului. Taina sufletului primită prin porțile simțurilor în Ritualul Dezleganiei.

Corbu este artistul, spectacolul este Ritualul și Darul simțurilor, mesajul este Dezlegania primită pentru redescoperirea sinelui, călătoria este Căutarea spre Înțelegere și Vindecare, iar Jurnalul de Călătorie este mărturia scrisă a nevoii de adevăr prin Artă.

- grafician

]]>
https://panacorbului.ro/dezlegania-primita-pentru-redescoperirea-sinelui/feed/ 0 1944
VIDEO: ”Ce-am pățit odată”, concert-spectacol marca Corbu la Reghin https://panacorbului.ro/video-ce-am-patit-odata-concert-spectacol-marca-corbu-la-reghin/ Sun, 11 Sep 2022 17:18:06 +0000 http://odio.freevision.me/?p=274

Sergiu Corbu Boldor a revenit la Reghin cu cel mai nou proiect marca ”Corbu”, concertul-spectacol „Ce-am pățit odată” găzduit joi, 8 septembrie de Rock Pub Clasim. A fost cel de-al șaselea concert din cadrul turneului „Ce-am pățit odată”  care a mai cuprins orașele București, Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș și Zalău.

Sergiu Corbu Boldor – vioară, caval, voce, Alexandru Grigoriță – chitară bass, Ionuț Ciuliei – tobe și reghineanul Cristian Cioloca – chitară electrică s-au făcut ”vinovați” cu vârf și îndesat pentru o seară  plină de genuri muzicale, pe cât de diferite pe atât de expresive, de stări care mai de care mai faine și pline de bună dispoziție.
Pornind de la piese precum ”Furnica”, ”Never ending”, ”Raiu” și desigur ”Ce-am pățit odată”, Sergiu alături de colegi, au intrat într-un inedit dialog cu publicul prezent, limbajul fiind unul pe cât de diferit pe atât de comun, dacă e să ne luăm după reacție celor prezenți joi seara la Rock Pub Clasim.
„Ce-am pățit odată” este titlul unuia dintre albumele noastre, un album în care am orchestrat piesele în formula clasică de rock, tobe, bass, chitară electrică, vioară și voce. La fel și „Ce-am pățit odată”, un spectacol care îmbină experiențele noastre, aventurile noastre, trăirile noastre, bagajul pe care l-am câștigat în călătoriile noastre de până astăzi. Mă refer aici la călătoriile de redescoperiri muzicale, profesionale, și artistice. De aceea, în spectacolul nostru sunt atât de multe influențe, de la jazz la rock, la blues, drum’n’bass, punk, hardcore sau la muzică ambientală. Toate astea se regăsesc în spectacolul ”Ce-am pățit odată”, ne-a declarat Sergiu Corbu Boldor la finalul concertului.
Curiozitatea m-a făcut să-l întreb pe Sergiu anumite aspect legate de proiectul Corbu, unul cu multe fațete cauzate de multitudinea genurilor muzicale abordate. „Niciodată nu am părăsit vreun gen pentru altul, dacă e să facem o comparație între  ”Ce-am pățit odată” și  alte concerte din proiectul Corbu care sunt complet diferite. Fiecare om, fiecare persoană din lumea asta nu e doar într-un singur fel. Nu cred în persoana care spune că ascultă doar un gen muzical. Ascultăm mai multe genuri de muzică în funcție de stările noastre, de chef, de bună dispoziție, de anturaj, de context. De aceea, spectacolul „Ce-am pățit odată” conține așa de multe variațiuni, la fel ca  toată muzica Corbul de altfel. Practic, noi nu părăsim un gen muzical, ci doar ne plimbăm cu unul dintre ele la care vine rândul. Acest lucru îți conferă o libertate fantastică. Mi-am imaginat cum ar fi să cânt doar spectacolul ăsta, și cred că m-aș plictisi foarte tare. Nici chiar acesta nu e întotdeauna la fel, suntem în a 6-a zi de turneu și fiecare concert a fost diferit. Fiecare mai are ceva adăugat sau ceva schimbat, o schemă, o vorbă, un gând, fapt pentru care fiecare reprezentație e unică în felul ei”, a precizat Sergiu Corbu Boldor. Concertul de la Reghin a fost penultimul din cadrul turneului ”Ce-am pățit odată” ultimul fiind cel programat sâmbătă, 10 septembrie la Zalău. A fost totul ok, l-am întrebat pe Sergiu? „Suntem foarte bine în grafic, din momentul în care ne-am planificat să ne simțim bine, și ne simțim bine de la început și până la final de numa. Cu organizarea, iarăși suntem în grafic pentru că am făcut-o să ne simțim bine, în sensul că ne-am dus acolo unde ne simțim bine, unde  ne trezim că ne simțim bine. Ne montăm scenele cum știm noi, de aceea mergem cu toată scena noastră, cu luminile noastre, cu fumul nostru, cu boxele noastre, cu cablurile  noastre. E mai mult de muncă, tu ești cel care le montează pentru că sunt ale tale, dar în același timp e relaxant și te face să fi în grafic cu tot și cu toate”, ne-a declarat Sergiu.
Prezentul a sunat minunat, să vedem cum stăm cu viitorul, în ce-l privește pe Sergiu, La ce să ne așteptăm pentru perioada următoare din partea lui. „Sunt mai multe idei în mintea mea. Este un album la care aproape am finalizat înregistrările, un album compus în perioada pandemiei aflat în curs de finalizare. Pe lângă concerte, turnee și alte spectacole, unul dintre marile planuri care le avem este să ne întâlnim într-o tabără de creație în care să scotocim după idei comune pe care să le orchestrăm împreună și să facem un album cu tematica respectivă. Ne întâlnim și-l compunem, nu un album compus dinainte de cineva iar trupa învață. Vrem să facem din start un produs al acestor oameni. Nu este ceva original, au mai făcut și alții astfel de proiecte. ”Cantafabule” de la Phoenix s-a născut în urma unei astfel de idei. Chiar și spectacolul ”Ce-am pățit odată” e făcut oarecum la fel, ne-am întâlnit o săptămână, am stat între patru pereți într-un studio, undeva în natură și am conceput acest spectacol. Îți dai seama cum ar suna toată muzica în lume dacă trupele ar face acest lucru mai des, inclusiv noi și toți ceilalți?”, a conchis Sergiu. Pentru cei prezenți, frumoasa surpriză a fost să-l vadă pe Cristi Cioloca prestând live alături de o trupă, aici i-am inclus și pe părinți, care au asistat la concertul de joi seara. Dacă am schimbat câteva vorbe cu Sergiu, era firesc ca și Cristi, reghinean, om de-al casei cum se zice, să ne împărtășească câteva din gândurile sale. Primul subiect abordat a fost chiar prezența în cadrul proiectului Corbu.
„Eram într-un moment în care căutam să cânt, căutam să mă exprim. Inițial am început mai prost chestia asta, dar cu toate astea, fără să-mi dau seama, avem niște așteptări. Mă așteptam să apară trupa în loc să o caut eu. Și la prima căutare pe care am făcut-o, au apărut cei din proiectul Corbu. Din acel moment  simt că mă redescopăr cu fiecare repetiție, cu fiecare ocazie, simt cum mă  transform în fața propriilor mei ochi și cum pot să rezonez cu niște oameni după 3 luni ca și după o viață, ba chiar mai bine. Corbu este primul meu proiect muzical mai mare. La început să fiu sincer, existau niște așteptări, să fi profi, să ai toate temele făcute, fapt ce generează automat niște mici anxietăți. Prin urmare, eram puțin anxios când m-am întâlnit cu băieții,  dar la foarte scurt timp am scăpat de toate astea și mă simt acum ca și cum aș fi într-o piscină imensă cu apa, exact cum îmi place mie”, ne-a declarat Cristi Cioloca. Concert acasă la Reghin în fața părinților „Sincer, am avut niște emoții, dar pe care am încercat să le gestionez până la concert. De regulă, pentru noi timpul înainte de concert și imediat după este sacru, adică noi nu prea interacționăm cu oamenii din motivul ăsta. Ultimele 5 minute înainte să intrăm pentru noi sunt sfinte. Atunci ne curățăm și ne pregătim să dăruim. Faptul că că au venit părinții mei la concert, a fost ceva super. M-am ocupat de asta și nu am avut  nicio problemă”, a precizat Cristi. Ce urmează pentru Cristi Cioloca? În ce postură se vede el în perioada următoare? „Cântând în primul rând, atât solo, cât și într-o trupă. Inițial am început cu proiecte solo, multe din ele le-am lăsat în stadii incipiente. La început eram un pic împotriva cântatului într-o trupă, eram extrem de non-conformist să zic așa, dar experiența cu proiectul Corbu mi-a dat de înțeles că e mult mai mult decât îți poți imagina tu singur acasă, într-un scaun, repetând și ascultănd”, a spus Cristi Cioloca. Interviu realizat de Alin ZAHARIE pentru Zi de Zi.
]]>
685
Când se împrăștie iubirile – Interviu în revista Mozaicul https://panacorbului.ro/cand-se-imprastie-iubirile-interviu-in-revista-mozaicul/ Sat, 23 May 2020 16:30:38 +0000 http://odio.freevision.me/?p=257

Daniela Micu: În ce context a prins viață Proiectul Corbu? Sergiu CORBU Boldor: Proiectul CORBU s-a născut dintr-o dorință de a nu mai fi nevoit să mă despart de oameni. Dorință care cred că se aplică la foarte mulți artiști. Știi că sunt tot felul de dorințe cum ar fi asta: hai să ne facem trupă și, la un moment dat, se împrăștie iubirile, nu mai corespund dorințele. Oamenii se schimbă, de la punctul A la punctul B este altă poveste. Ad Hoc, proiectul meu de tinerețe, a pornit din același punct, doar că, pe atunci, nu aveam experiența de acum și a evoluat în condițiile a ceea ce cunoșteam la momentul respectiv. Înainte de Ad Hoc am plecat din Popa Șapcă, proiect inițiat de Adrian Voichițescu și Dima Bodarev, dintr-un motiv pe care mi-am dorit să-l evit, acela de a nu mă despărți de oameni. Fix replica asta am avut-o după ce s-a destrămat Popa Șapcă: bă, hai că fac Ad Hoc, că, dacă fac trupa mea, elimin problema asta de a se despărți, de a se opri, de a muri un proiect. Da, de aici am plecat cu nașterea proiectului AD Hoc. La fel am făcut și cu Proiectul CORBU. Diferența la CORBU este că am aplicat o schemă bazată pe ceea ce nu a funcționat în proiectele anterioare. Ăsta e un impuls care a dus la contextul nașterii proiectului CORBU, dar este un impuls tehnic, lumesc. Dincolo de aceste impulsuri este nevoia de a te manifesta și de a trăi prin arta pe care o faci. Așa că, la mine, cred că toate proiectele muzicale au pornit în primul și primul rând ca un mod de viață. Am eliberat „cancerul”, prima sursă de defecțiune trebuie eliberată. Eu n-am făcut asta, eu am așteptat până pe patul de moarte ca să curăț chestii. Când n-a mai fost posibil trasul de oameni, și consider că am tras foarte mult de oameni, ceea ce este o mare greșeală, pentru că îți consumi toată energia creativă cu asta în loc să faci; în momentul în care n-am mai putut să trag de oameni am oprit tot și mi-am văzut de acest mod de viață pe care îl aveam în esența mea de om. Bineînțeles că e foarte important să ai lângă tine pe cineva care scoate aurul din tine și care nu face altceva decât să te încurajeze. La noi acest cineva este îngerul nostru păzitor, Luiza Matilda Mitu. Dacă Luiza nu era să impulsioneze prin pasiunea ei spre acest mod de viață, poate aș fi făcut altfel. D.M: Există niște obiective pe care v-ați dorit să le atingeți prin acest proiect? În ce măsură s-au realizat acestea până în prezent? Ce vi se pare cel mai greu de realizat? S.C.B.: Obiectivul în jurul căruia mă învârt de 20 de ani este acela de a cânta. Îmi amintesc un moment din copilărie, mi-am imaginat că atunci când o să fiu mare o să-mi compun muzica mea preferată și atunci nu trebuie să mai caut muzica preferată care să-mi placă, ci voi putea s-o fac eu. Numai că nu stă așa treaba. E legat de stare, nu de muzica preferată. Eu nu mai am trupe preferate. Am trupe pe care le apreciez, dar trupa preferată nu mai există de foarte mult timp. Nu mai este Phoenix trupa preferată, nu mai este Queen trupa preferată, nici Pink Floyd, sunt niște trupe pe care le apreciez într-un mare fel, dar, uite, acuma muzica preferată Warren Ellis și Jon Rose, dar acum, în momentul ăsta, sunt preferații mei. Muzica mea preferată vine odată cu descoperirea ei. Obiectivul abordat în CORBU, într-un mod mult mai conștient decât în alte proiecte, a fost manifestarea sinceră prin muzică. Consider că în level-ul la care ne aflăm în acest joc al vieții obiectivele s-au manifestat, aș zice, 100%. Tot ce ne-am propus până în momentul prezent s-a manifestat. Tot ce nu ne-am propus nu s-a manifestat (râde). Sunt foarte împăcat cu ce se întâmplă. Comparativ cu alte momente ale vieții, când n-am putut să-mi realizez, din diverse motive, imaginația, acum ne-am unit forțele, în favoarea artei, nu în favoarea personală de a ne afirma nu știu pe unde și atunci pur și simplu avem posibilitatea să ne jucăm cât mai fain. Cel mai greu de realizat este să-ți dezvolți skill-urile astea. Mi se pare super greu să rămân focusat de cele mai multe ori pentru că oamenii au, prin esența lor, acest impuls de a acționa după efectul de turmă. Și atunci cel mai dificil este să rămâi într-o poziție verticală în fața influențelor de toate felurile. Și cele mai des întâlnite sunt cele din partea altor oameni care te influențează prin părerile lor. Poți să cazi în capcana lor prin lipsa ta de coloană vertebrală, pui botul pe labe, în loc să iei constructiv ce vine către tine. Dar nu neapărat pe primul loc este influența oamenilor, ei sunt o intervenție în mintea ta, că, de fapt, tot cu mintea ta e cea mai mare problemă. Oamenii sunt o unealtă care te bruiază sau te ajută. Sunt limitele pe care ți le pui tu ție și asta pentru că te influențează mediul exterior. Și atunci trebuie să fim super atenți cum ne selectăm oamenii. Și să transformăm arta pe care o facem, nu să o transformăm, să o conștientizăm și să o tratăm ca pe un mod de viață. De fapt, nu ai ce transforma ori e, ori nu e, ori crezi, ori nu crezi. D.M.: Muzica voastră are calitatea de a atinge niște strune foarte sensibile în fiecare ascultător. Mi-a fost clar după lacrimile involuntar emoționate ale fiului meu care asculta piesa Raiul la numai 6 ani, sau, recent, când am prezentat cel mai nou album al vostru cunoscuților mei de toate vârstele, mai ales tinerilor de liceu. Ea poate fi încadrată într-o categorie de nișă, deși are potențialul de a fi îndrăgită de un public imens dacă ar avea priviegiul unei promovări mai intense. Cum vă luptați cu mecanismele de promovare și ajungere la publicul larg? S.C.B.: Cu toată muzica, cu tot ce se întâmplă pe pământ, există cineva care rezonează într-un fel sau în altul. Scopul nu este să ajungem la cât mai multă lume, ci să ajungem cât mai sincer la cei care înțeleg chestia asta. Dacă vrem să ajungem la foarte multă lume cântăm altceva, nu? Și de aia sunt oameni care rezonează cu chestiile astea. Scopul de a ajunge la multă lume îi de a primi informația, nu de a-i convinge de ceea ce facem noi și de aici decide fiecare dacă îi place sau nu, dacă se bucură sau nu se bucură. Există loc de tăți sub soare. Dacă îți place bucură-te, dacă nu bucură-te de altceva, îi fix treaba fiecăruia de a face cum simte. Frustrarea și supărarea este că ei înșiși nu fac cum simt. Că, dacă faci, vine unu să-ți spună că nu e bine cum faci, că trebe să faci altfel, că el altfel știe și, dacă îl întrebi pe el, nici el nu face cum simte, numai se află în treabă să povestească oamenii. Aici e o altă problemă, dar nu despre asta vobim acum. Mecanismele pe care le folosim noi la promovare sunt tot un mod de viață, sunt modul nostru de a ne exprima, arta nu constă doar în cântatul pe scenă. Arta constă și în arta vorbirii, arta comunicării în online, arta folosirii facebook-ului. Pentru că e o artă, nu? Și arta în care trimiți un comunicat de presă, și arta cum ții conectată o grupare de artiști care rezonează cu chestia asta, și arta selectării oamenilor. Ține de context și de punctul de vedere pe care îl ai. Cum vă promovați voi, sunteți o promovare de rușine pentru că n-ați intrat niciodată la Răzvan și Dani. Da? Mulțumesc! Extraordinară promovare, ați vorbit cinci ore la Partoș pe Radio România. Da, la Radio România. Super! Mulțumim! (râde). Încercăm să nu deviem de la ceea ce simțim. Despre asta e vorba. Iar ăsta este un mod de viață, felul în care vorbim despre noi în mediul online. Bucură-te și lasă-mă-n pace, dacă ești în starea de a te bucura. D.M.: Cum arată o săptămână de turneu? O săptămână de turneu este foarte tare: sex, drugs and rockʾn roll. Totul este servit pe tavă, pariuri, chefuri. Femeile stau goale la intrare, la ieșire, băieții îți livrează tot ce vrei tu, alcoolul nu se termină nicodată. Astea să le zic? (râde) Segmentul ăsta foarte mic din acea săptămână este banalitatea turneului, o rutină plictisitoare care nu-ți dă nimic. Și acum întrebarea, de fapt, din ce punct de vedere vorbim despre o săptămână de turneu? Că ăsta e aspectul destrăbălat, studențesc: a, super fain, ne-am distrat. Altul? Cel tehnic? Săptămâna tehnică? Săptămâna muzicală? Săptămâna creativă? Săptămâna în care socializezi cu oamenii? Nimeni nu vorbește de partea tehnică. În primul rând, înainte de a ajunge în săptămâna turneului există ani de zile de pregătire, de studiu, de cercetare, de tăt, tăt, tăt ce vrei. Dar nu vorbim despre orele de game, nici despre cărțile citite, nici despre discuțiile și dialogurile cu alți oameni pentru a contura ceea ce ești. Vorbim despre săptămâna tehnică. Tehnic înseamnă că, după ce ți-ai făcut toate catrafusele, programul și așa mai departe, te duci în locația respectivă și te împrietenești cu spațiul. Eu am învățat chestia asta de la muzica clasică și de la generațiile care nu foloseau instrumente amplificate. Primul lucru pe care eu îl fac este să simt spațiul, să văd dacă spațiul mă primește, pentru că spațiul este instrumentul spectacolului. Uite, la Târgu Mureș, apropo de sătămâna de turneu, spațiul nu ne-a primit, a trebuit să schimbăm locația în aceeași zi în care a avut loc evenimentul, spațiul probabil n-a fost pregătit pentru nivelul nostru. Ce zici de chestia asta? N-a fost să fie ce am ales noi, spațiul a fost rece cu noi. Felul ăsta de a te împrieteni cu spațiul e același cu felul în care intri în orice casă a unui om. Sunt unele spații în care îți place să intri. Sunt altele în care intri și ți-e frică, nu? Dacă intri într-o peșteră fără lumini sau într-o clădire abandonată, sau într-un palat părăsit, sau sunt spații în care te simți atât de relaxat încât zici: vai, ce frumos îi. Asta este o primă prietenie, dacă vrei, din punct de vedere ezoteric. Uite, trebuie să faci o împrietenire spirituală cu spațiul. Apoi urmează prietenia fizică, nu fizica cuantică, ieșim din spiritualitate și trecem la fizică. Cum se mișcă sunetele acolo? Ce-i pe jos, îi gresie, îi lemn, îi pământ, îi antifonat, nu e antifonat, îi înaltă sala, îi joasă sala? Îi beci cu bolte, îi sala sporturilor? Spațiul este un instrument al spectacolului pe care trebuie să îl folosești la capacitățile lui maxime. Și atunci îți folosești experiența ta de a te adapta, dacă te duce imaginația să gândești aspectul ăsta, și de a folosi acel instrument. Și îți reglezi efectiv sculele în funcție de spațiu. Pentru că degeaba ai efectele la maxim și tu te bagi în sala sporturilor, c-o să iasă dezastru. Trebuie să-ți gândești sunetul în funcție de spațiu pentru că și sala are niște efecte ale ei. La fel se întâmplă dacă te duci cu efectele, cu delay-ul și cu reverbul date încet într-o sală cu mochetă, cu scaune tapițate cu burete și colțurile tavanului antifonate. Nu vei auzi nimic. Sunetul îl reglezi în funcție de acustica spațiului. Apoi ajungi la spațiu, te uiți la el vreo 10 minute, bei o cafea și te apuci te treabă. Urmează 3 ore de cărat de scule, mutat scule, despachetat, instalat, setat, testat, acordat de instrumente, se mai strică un cablu și, ca o paranteză, nu știu de ce mi s-a stricat cablul ăsta că doi ani l-am folosit zi de zi, ai prins ironia (răde). Îmi explic ironia acum (râde). Și abia după aceea urmează să-ți construiești atmosfera: beculețele, mașina de fum, mașina de balonașe, mașina de gheață carbonică, apoi ce mai este în dotare. Că în dotare mai au ei niște lumini. Le folosești, nu le folosești, le pui, nu le pui, le joci, nu le joci. Ce faci cu ele? Ceva faci cu ele, dar asta necesită timp de gândire ca să-ți dai seama ce hotărâre iei. Și referitor la altă întrebare de dinainte, care sunt cele mai mari obstacole aș zice: bă, ferește-te de oameni pentru că orice părere ai există cineva care o să-ți întoarcă imaginația și atunci tu trebuie să fii super vertical și pe picioarele tale ca să iei părerea și s-o folosești constructiv în filmul tău. Și să o gestionezi cosntructiv, pentru că părerile, când îți vin, îți vin influențate de invidii, de gelozii. Și după 3 ore de instalat urmează în medie aproximativ 2 ore până la concert, timp în care mănânci ceva pentru că ți-o scăzut energia și consumul și ai nevoie de hrană pământeană ca să te refaci. Dar și aici trebuie să ai grijă, că, dacă e prea multă și nu ești atent la mâncarea pe care o mănânci, te trage în jos la concert, nu te mai poți apleca să-ți apeși butoanele. Sau mănânci o supă, sau o salată, nu e genul tău de mâncare, că nu mănânci zi de zi meniul ăsta, dar măcar în concert fă pe rock starul și folosește mâncarea ca pe un alt instrument pentru show-ul tău. Pe arcuș dai cu sacâz, pe cabluri cu fludor, și pe corp, ce faci cu el? Păi îi dai mâncarea de care are nevoie ca să dea randamentul maxim, nu ca să te simți tu umflat de mâncare. Și după ce termini cu mâncarea lucrezi cu creierul un picuț. Ți-ai terminat partea fizică și atunci lucrezi un picuț cu creierul. Cum faci cu creierul? Păi bagi un duș rece pe tot corpul și faci o respirație, stai întins. Încerci să nu gândești. Te gândești să nu te gândești. Eu zic de mine, nu zic de alții. Se lucrează pe calmul dinaintea furtunii. Ăla este momentul de dinainte de concert. Ți-a mai rămas cam o oră. Și apoi te duci în public sau direct pe scenă și lupți din nou cu oamenii. Să nu cazi în plasa lor. Felul în care te privesc, felul în care te analizează, felul în care intervii, cred că 1 % știu ce faci acolo, restul n-au limite, te întreabă toate prostiile înainte de show, de parcă nu ai sta cu ei de povești după. Și tu te duci acolo, te plimbi ca să te împământezi într-o lume fantastică a show-ului pe care l-ai pregătit și vine unu și îți mută gândirea cu banalități cotidiene legate de viața lui personală. Păi nu suntem la psiholog, am un show de făcut, lasă-mă un pic. Îmi și asum toate astea ieșind printre oameni.   Dar exercițiul pe care îl fac e, de fapt, să rămân imun la toate chestiile pe care le primesc. Și apoi urmeză show-ul care ține o oră, că e cu trupă, că e fără trupă. După show urmează o altă oră în care stai, socializezi cu oamenii și apoi celelalte două ore în care împachetezi. Timp în care tot publicul deja ajuns acasă, s-a bucurat, s-a distrat, s-a băgat în pat la odihnă. Și tu la cât ajungi acasă? Gândește-te că, într-o zi de eveniment sunt cel puțin 9 ore de muncă, nu mai punem și distanța pe care o faci pe drum până la locația evenimentului. Cât plătești biletul pe munca unui om? 13 lei, 23 lei? Sunt cazuri în care pentru acea oră de show efectiv, publicul vine și îți arată obrazul: nu mi-ai cântat toată balada lui Porumbescu. Păi, dacă vrei asta, te duci la filarmonică și asculți balada lui Porumbescu. Ai venit la Blana con Dios. Nu Vaya con dios. Plus replici: da, că voi, artiștii, numai vă puneți și cântați, nu aveți treabă cu viața... Da, nu avem nicio treabă cu viața ta. (râde). Aș vrea să fac niște precizări despre turneul Constantin Brâncuși, pe care l-am ținut în perioada 17-23 februarie în cinci orașe: Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Reghin, Piatra Neamț, Iași. Este un turneu dedicat lui Brâncuși, nu un turneu cu tematica Brâncuși. Ca dovadă a felului în care oamenii citesc. Oamenii sunt imuni la gândirea exterioară minții lor, că, dacă ar citi în titlu, „turneu dedicat lui Constantin Brâncuși” ar fi logica de bază că nu este un spectacol construit cu tematica asta, prin acest turneu i-am adus un tribut artistului, ne-am bucurat să cosntruim în paradigma lui Brâncuși. Există foarte multe conexiuni între artele noastre, la fel cum lucrăm și cu alți artiști plastici pentru copertele noastre, spre exemplu. Nu l-am căutat pe Claudiu Pop să deseneze femeia căreia mie îmi place să-i spun sfânta treime pe albumul „Ce-am pățit odată”. Pur și simplu doi artiști se potrivesc prin artele lor și se întâlnesc într-un fel sau altul. Eu și Claudiu Pop ne-am întâlnit pe copertă. Cu niște lucrări făcute acum 30 de ani care au prins din nou viață. La fel și cu Brâncuși. E o întâlnire cu un artist, cu profunzimea gândirii lui, a artei lui. Nu am făcut asta, așa cum am mai auzit în jur, ca să facem trafic pe net, sau ca să aducem multă lume la eveniment sau ca să ajungem la ʾNeața cu Răzvan și Dani. Dar asta ține de nivelul fiecăruia de a înțelege, de a percepe, de experiența culturală pe care o are. N-o să vin acum să explic și ce să explic, că muzica e o sculptură în desfășurare și sculptura e o muzică în nemișcare? N-o zic eu, Brâncuși o spune. Ce să-ți explic din chestia asta? Îți formezi tehnici. De aceea e important să mergi și să vezi, să auzi, să simți cu ochii și cu urechile tale și cu trupul tău. Vino la concert, la noi, la alții, du-te la eveniment. Să-l simți și, dacă ești pregătit, dacă ești la nivelul unde se manifestă artistul ăla vei înțelege și fără să-ți vorbească. Oamenii se așteaptă să le arăt cu degetul conexiunile. Dacă le arăt cu degetul atunci cui ne mai adresăm? Și atunci îi jignim? „Eu trebuie să văd” la ce vin, există genul de spectacole la care știi ce se întâmplă. Oamenii nu vor să cunoască, oamenii vor să funcționeze în efectul de turmă, dar și asta este în esența omului.   D.M.: Care e diferența între un show singur și un show împreună cu trupa? S.C.B.: În show-ul în care sunt singur pe scenă este doar energia mea. Acolo se manifestă energia mea și spectacolul meu și lupt cu ale mele. Când îs cu colegii este fix energia grupului gestionată de mine. De asta un lider de grup are bagheta magică în mână și atunci responsabilitatea mea este de a construi maximul de a gestiona energiagrupului în cel mai plăcut mod posibil pentru noi, în primul rând, ca apoi să o putem da mai departe. Procesul constă în energia grupului care se formează pe scenă și care trebuie să ne fie confortabilă nouă în grup pentru ca publicul să simtă ceea ce îi oferim. Și aici se întâmplă o chestie: când unul dintre colegi cade, îl ridici, nu îl lași căzut. Noi mai avem de lucru la mentalitatea de grup. Dar, oricum, suntem un caz fericit că observăm asta. Noi trebuie să dezvoltăm o metodă de a ne ridica reciproc, suntem oameni, nu mașinării cum am vazut în filmul Westworld. Acolo este o demonstrație teoretică, dar practic chiar noi putem fi o construcție intenționată, nu liberă. Singur pe scenă îmi gestionez energiile mele din personalitățile mele multiple, iar când suntem toți am de lucru cu personalitățile lor multiple pe care trebuie să le țin în frâu.   Interviu realizat de Daniela Micu pentru revista Mozaicul.]]>
682