Scrierea lui CORBU, un jurnal care are un rol foarte important în parcursul nostru intelectual. De ce spun că este important? Încă din titlu ne dăm seama, de la Dezleganie, sau cel puțin eu îmi dau seama, în critica mea, ce a reprezentat pentru mine Dezlegania. E tocmai ruperea sau ieșirea din această lume și intrarea într-o altă lume, lumea lui Corbu, evident. Dar interesant este cum este lumea lui CORBU și cu ce ne ajută pe noi în parcursul nostru intelectual? În scrierea sa Corbu a pomenit de trei coloane și eu am făcut foarte multe paralele la coloanele lui. În primul rând faptul că mi s-a semănat foarte mult imaginea cu scrierea lui Elif Shafak, ucenicul arhitectului, care spune că în viață avem tendința de a deveni maeștri: maestrul propriu-zis, cel care ne învață; în orice domeniu ne aflăm fie juridic, fie teologic, fie medical, efectiv în orice domeniu avem câte un maestru.

Al doilea maestru sunt călătoriile, călătoriile sunt cele care ne învață; și dacă mergem de aici până la magazin putem să învățăm ceva, poate ne răsare un om în cale și vedem ceva interesant la el sau poate vedem o acțiune pe care a făcut-o interesantă.

Al treilea maestru suntem chiar noi înșine și greșelile noastre, cuvintele noastre pe care le spunem, care ne ridică și cuvintele care ne coboară. Eu am asemănat Dezlegania cu maestrul călătoriei, o călătorie care nu este a mea, dar care, totuși, la nivel intelectual și spiritual poate să devină a mea.

A doua asemănare, alte trei coloane, dar din punct de vedere omiletic. În învățătura apuseană o omilie trebuie să aibă trei puncte principale și anume: Placeat, Moveat și Doceat, adică a Plăcea, a Mișca și a Învăța. Cred că Dezleganie cuprinde toate cele trei repere în cel mai profund mod posibil. Și aș vrea să despic puțin firul și să le iau pe rând. O dată Placeat; în mod evident atenția noastră fuge la imaginile frumoase și la ceea ce vrea să transpună în imagini, ceea ce poate fi și o piedică, deci ai lansat (către autor) o provocare cu scrierea asta pentru că îți fuge concentrarea către imagine și uiți textul și, de obicei, oamenii, când văd foarte multe poze, se uită la poze și citesc printre rânduri ceea ce scrie, cel puțin asta a fost prima mea reacție în momentul în care am văzut jurnalul. Bineînțeles, capitolul Placeat, plăcerea în ceea ce vezi este foarte discutabilă, adică unora poate să le placă mult mai mult imaginile pe care le văd, altora poate să le dea impresia că o parte sunt macabre. Altele sunt mai ciudate, altele sunt mai interesante. Oricum, informația din spatele lor, pe care o oferă și, în mod evident, gândul pe care l-a transmis autorul prin imagini este mult mai profund. Apoi avem mișcarea; când mă refer la mișcare mă refer la acea mișcare care trebuie să te atingă, care trebuie să schimbe ceva în tine; și aici depinde foarte mult de nota în care citește cititorul scrierea respectivă. Momentul în care te mișcă o scriere este momentul în care o citești fără a avea prejudecăți. În mod cert, dacă te apuci cu o critică literară desăvârșită te poți pierde și poți spune: puteam să fac o formulare mai frumoasă, deși formularea intenționat este făcută într-un anumit mod care să te și prindă, asta este ceea ce am simțit eu. Bineînțeles, fiecare dintre voi poate simți orice altceva, iar la nivel de învățare aș sublinia capitolul X care cred că e un început, de fapt, al învățăturii pe care cartea o dă, deși învățătura este clar din ziua I – și din ziua I începe autorul profunzimile –, dar în capitolul X prima remarcă este cea care deschide acest drum spre Dezleganie și spre schimbarea noastră, care spune în felul următor: „omul nu este om, omul devine om în momentul în care muncește, în momentul în care se străduiește, în momentul în care începe să mergă pe un drum”.

Zic corect? (către autor)

Autorul: Cuvânt cu cuvânt.

Din punctul meu de vedere asta este o poartă și o notă din care ar trebui începută lecturarea Dezleganiei. E mai mult un studiu profund intelectual și spiritual decât o lecturare simplă. Inițial, când am văzut grosimea cărții și imaginile frumoase, am zis că este o carte care se citește pe comodă, în fotoliu cu o cafea sau cu un ceai. În mod cert nu este așa. Cred că este o carte care te face să te gândești că la fiecare pagină ar trebui să te oprești și să reflectezi, să meditezi; până la urmă cred că și asta este ideea. Și, însoțită de imagini, reflecția care ar trebui să o faci în momentul citirii ei.

Acum, din punct de vedere teologic, pentru că ai specificat că am făcut teologia (către moderator) aș începe prin a spune, inclusiv cu începutul muzical care mie mi-a dat o stare extraordinară de liniște, că teologic atinge puncte esențiale pe care orice practicant al unei religii ar trebui să le aibă în vedere. Sigur că nu vreau să dau din casă, dar concertul, astăzi, nu este unul întreg, concertul are și o parte luată din canonul sfântului Andrei Creteanu și cred că e partea aceea cu: suflete al meu, pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie.

Autorul: Roman Melodul.

Dar și în cartea lui Andrei Creteanu apare partea respectivă. Iar în Dezleganie sunt foarte multe elemente care cuprind teologia adâncă. Din primele pagini o să observăm… și momentul în care ai dăruit chitara respectivă, momentul în care ți-a fost dată și încercarea de a sublinia mesajul că nu lucrurile materiale sunt cele mai importante în viața noastră și că acestea sunt lucruri care într-adevăr ne dezbină. De exemplu, ținerea unui bun foarte aproape și numai faptul că-i al tău și pentru tine și să nu-l dai mai departe. Asta ai exemplificat în carte, însă, mai mult decât atât, de fapt, toată cartea reprezintă o ieșire din sine și o încercare de a sublinia și nu chiar o încercare, este chiar o subliniere propriu-zisă a faptului că lumea spirituală, lumea de dincolo este cea pe care noi trebuie să punem accentul. Cum ziceai și în cântare: Ce-ți mai face sufletul?, este o întrebare extraordinar de bună pe care nu știu câți dintre noi, într-un mod real, ne-o punem. Adică cum avem noi grijă de sufletul nostru, prin ce mijloace avem noi grijă de sufletul nostru? Și Sergiu, în scrierea lui, și-a exprimat parcursul prin care caută să aibă grijă de sufletul său și modul prin care o face și cred că ne învață și pe noi modalități de a vedea această lume nevăzută. De fapt, această lume nematerială și de a învăța ceva din călătoria pe care Sergiu a avut-o.

Ca să concluzionez, eu îmi plănuiam să fac mult mai multe observații, să intru în scriere în modul în care e tratat epic textul, să oglindesc oarecum mersul sferic al scrierii, mă gândesc acum să nu povestesc foarte mult din carte, dar aș încheia prin a preciza că, pentru mine, în mod real, este o operă care merită nu citită, ci studiată, aprofundată, subliniată și meditată și nu o dată, la a doua citire întreg textul va avea un alt fel de înțeles, la a treia citire probabil că un altul, îmbogățit.

Alex Bakri

Discurs în cadrul evenimentului de lansare a volumului Dezleganie. Jurnal de călătorie în sunete și imagini, de Sergiu Corbu Boldor, ed. a II-a, Editura Ordo Ab Chaos, Zalău, 2023