Romania Rock: Interviu Sergiu Corbu Boldor

Corbu simte, traieste si iubeste muzica organic

Intr-o seara care nu anunta mare lucru, am descoperit o trupa extrem de interesanta. Numele ei: CORBU. Nu stiam decat ca ar fi o continuare a trupei Ad-Hoc, care imi atrasese atentia cu ceva timp in urma, mai ales prin prezenta unui violonist care trecuse prin Phoenix. Fiind in Buzau, nu puteam rata ocazia de a vedea ceva nou. Asa ca hai la concert si la o bere cu vechii prieteni. Si nu pot spune decat ca am fost numai ochi si urechi timp de doua ore, fiind placut surprins in mai multe randuri si din mai multe perspective…In primul rand, fiind pasionat de chitara, dezamagirea de la inceput ca nu am vazut chitarist pe scena, mi s-a sters in maxim 5 minute. Apoi, fata de 16-18 ani pe care o vedeam la tobe si pe care am privit-o (recunosc) cu mult scepticism, m-a trezit la realitate si m-a activat pe toata durata concertului. Si mai pot vorbi de ruperile excelente de ritm, de bunul gust al utilizarii folclorului, de un bas excelent, de scurtele solo-uri ale claparului sau de carisma vocalului Sergiu Corbu Boldor. Dupa concert, avand ocazia sa schimb cu acesta doua vorbe la o bere, il intreb despre proiect si imi spune ceva de genul: “Corbu imbina intr-un mod aparte semnificatiile contradictorii pe care acesta le are in gandirea orientala, occidentala si europeana.” Raman perplex. El continua: “Daca in credintele orientale si occidentale corbul este perceput ca un personaj pozitiv, un erou solar, cu rol profetic, care lupta pentru restabilirea ordinii sociale, vezi tu ca in credinta europeana, acesta apare ca un erou negativ, pentru ca are capacitatea de a descoperi cu usurinta tainele intunericului. Proiectul Corbu l-am pornit pentru ca aceasta pasare dezvaluie oamenilor si tainele muzicii. Dar atentie! Nu oriunde, nu oricand si nu oricui. Doar celor alesi!” Am zis atunci ca individul are multe de zis. Si, dupa acest moment, l-am rugat pe acest personaj interesant din fata mea sa ne acorde un interviu, noua celor de la Romania Rock. Mi-a raspuns: ”Sigur!” Am zis: ”Ok, sa stabilim unde, cand …”. Iar Sergiu imi raspunde sec: “Acum. Aici.” M-a blocat. Lucru care l-a distrat maxim, pentru ca a inceput sa rada. I-am spus ca o sa fie nevoie de ceva timp, eu trebuie sa pregatesc interviul … iar el imi raspunde:”Sunt ardelean. Am cat timp iti doresti tu …” Nu intamplator va povestesc acest dialog, fapt de altfel atipic pentru preambulul unui interviu. Tin sa impartasesc totusi cu voi auspiciile sub care a debutat aceasta discutie, pentru ca doresc sa va fac cunostinta astfel cu un om absolut deosebit, cu un bun simt si o educatie remarcabile (lucru de care m-am convins cu varf si indesat ulterior). Si inca o data mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator. Orice baza solida pe care doresti sa construiesti un proiect (muzical sau de alta natura), trebuie sa contina cel putin seriozitate, onestitate, colegialitate, spirit de sacrificiu si dedicare, inainte de sala de repetitie, instrumentisti, instrumente, inspiratie, echipa tehnica, promoter etc. Iata o lectie esentiala in special pentru trupele tinere, care se afla la inceput de drum. Dar sa il las pe acest Corb sa ni se destainue…

RomaniaRock: Salut, Sergiu! Multumim ca ai acceptat invitatia noastra … sau cred ca ar fi fost mai bine sa incep cu “Servus, Sergiu!”, pentru ca mai intai vreau sa te intreb ce reprezinta pentru tine Salaj?

Sergiu Corbu Boldor: Servus Romania Rock! Salaj… Satul de unde vin eu se numeste Hida (n.r. localitate in judetul Salaj). Am crescut in Zalau, dar satul natal, acolo unde am radacinile, este Hida. Denumirea maghiara a acestui sat este Almas. Cuvantul “hida” inseamna pod, iar “almas” in limba maghiara inseamna mar. Marul ne duce cu gandul la Gradina Eden, iar, pe de alta parte, cuvantul “pod”, in acest context, are o rezonanta aparte pentru ca dealul din spatele caselor se numeste “Poduʾ cu Ceruʾ”. Aceste simboluri, deloc intamplatoare si cu multa insemnatate, m-au fascinat. Foarte multe se pot citi printre randuri…

RomaniaRock: Asadar, chiar daca acolo mergeai doar la bunici, acel sat te-a influentat…

Sergiu Corbu Boldor: … foarte mult m-a influentat si m-a inspirat.

Primul meu contact cu rock-ul a fost in clasa a VIII-a cand tatal meu m-a dus cu forta la un concert Phoenix in Zalau.

RomaniaRock: Inteleg ca este un loc plin de insemnatate pentru tine. Dar cum ai ajuns la rock? De fapt, cand ai luat legatura cu rock-ul?

Sergiu Corbu Boldor: Primul meu contact cu rock-ul a fost in clasa a VIII-a cand tatal meu m-a dus cu forta la un concert Phoenix in Zalau. Am fost fascinat de ce am vazut. A fost incredibil. Era formula cu baietii din Talisman, la tobe Lucian Cioarga si, bineinteles, Nicu Covaci. Piesele momentului au fost, printre altele, “In urma marelui URSS”, “Numai una”, “Ora-Hora” sau “Nesfarsita lupta”. Imi aduc aminte ca la un moment dat a fost invitat pe scena si Mani Neumann, moment care, de asemenea, m-a marcat.

In plus, atunci s-a mai intamplat ceva notabil: la intrare, in contul biletului, s-a dat un CD (un maxi-single), asa cum procedeaza Phoenix si azi. Intamplarea face ca tocmai primisem un CD-player portabil si, fiind singurul CD mai nou pe care il aveam, l-am tot ascultat. Atunci m-am deschis cu adevarat catre rock. Dar legat de acel CD, dupa ani m-am intalnit cu Covaci fata in fata si se discuta daca sa se imparta CD-uri sau nu inaintea unui concert, intr-un anumit context. I-am spus ca are in fata exemplul pentru care trebuie sa se imparta respectivele CD-uri. Cat de mult a insemnat pentru mine acel

material primit inaintea concertului de la Zalau …

RomaniaRock: Dar, Sergiu, tu ai si cantat cu Phoenix.

Sergiu Corbu Boldor: Da, asa este. Iti dai seama ce mult a insemnat pentru mine?

Covaci e pita lui Dumnezeu, cum spunem noi, ardelenii

RomaniaRock: Pentru ca tot am ajuns in acest punct, as dori sa te intreb cum a fost colaborarea cu trupa si cum ai relationat cu Nicu Covaci?

Sergiu Corbu Boldor: Lumea care il acuza l-a inteles foarte gresit pe Covaci. Eu iti pot spune parerea mea: este un om fascinant, din multe puncte de vedere, cu o experienta de viata incredibila. Mai intalnesc oameni care imi spun: ”Cum reusesti, ma, sa te intelegi cu Covaci?”. Ma inteleg pentru ca el are un film si este foarte important sa fii in filmul lui, in spiritul lui. Daca se intampla acest lucru, Covaci e pita lui Dumnezeu, cum spunem noi, ardelenii. Altfel, este evident ca, daca nu vibrezi cu ceea ce reprezinta Phoenix, trebuie sa cauti o alta directie. Este absolut firesc.

RomaniaRock: De acord, dar sa ne intoarcem tot la inceputurile tale. In facultate ai studiat vioara. Cum te-ai hotarat sa alegi acest instrument si ce ti-ai propus atunci in privinta parcursului tau profesional?

Sergiu Corbu Boldor: Eu am urmat initial Scoala de Muzica din Zalau, la indemnul si sustinerea parintilor. Problema a fost ca, la un moment dat, in fine, m-au dat afara J. Ulterior, in clasa a VIII-a, asa cum am povestit, s-a intamplat intersectia cu Phoenix, care m-a impulsionat foarte mult. Stiam de existenta instrumentelor muzicale si chiar studiasem ceva muzica, dar, pana la concertul cu pricina, nu mai voiam sa aud de acestea si implicit de vioara. Atat de mult m-a fascinat atunci Mani Neumann, incat, odata ajuns acasa, am luat vioara in mana si am reinceput sa exersez. Trei ani mai tarziu m-am inscris, de data aceasta nu la indemnul parintilor, la Scoala Populara de Arta din Zalau. Prima intrebare pe care am primit-o de la profesorul de vioara a fost: “De la ce scoala de muzica te-au dat afara?” Oricat de uimit am fost, mi-am dat ulterior seama ca la Scoala Populara de Arte vin cei care (cel putin teoretic) nu au performat la Scoala de Muzica. Doresc sa precizez ca profesorul in cauza, Stefan Iorga, are o vocatie extraordinara si un simt pedagogic iesit din comun. Ii datorez enorm pentru ca a contribuit foarte mult la pregatirea mea si pentru ca mi-a insuflat placerea de a canta cu entuziasm si pasiune. Cand reusesc sa ajung la Zalau, ma intalnesc si cu dansul si petrecem timp pretios impreuna.

RomaniaRock: Foarte frumos … Ce a urmat dupa Scoala Populara de Arte?

Sergiu Corbu Boldor: Dupa absolvirea Scolii Populare de Arte de la Zalau am urmat Facultatea de Muzica din Oradea, specializarea Pedagogie Muzicala. Dupa absolvire am dat din nou admitere la aceeasi facultate, specializarea Interpretare muzicala – Vioara. Terminand Pedagogie Muzicala, am avut norocul fantastic sa-mi recunoasca toate examenele de teorie muzicala si, astfel, am avut ocazia de a studia practic fix vioara, muzica de camera si orchestra. Eram boierul facultatii.

RomaniaRock: … asadar ai doua facultati absolvite: “Pedagogie Muzicala” si “Vioara” …

Sergiu Corbu Boldor: Da, dar sa stii ca nu am folosit niciodata diplomele. De fapt, cred ca le-am si pierdut ….

RomaniaRock: Poveteste-ne care a fost itinerariul tau dupa Oradea? Din cate stiu, nu ai ajuns direct in Bucuresti.

Sergiu Corbu Boldor: Din Oradea m-am mutat in Timisoara, unde am ramas un an. Dar mai intai sa iti spun ca, de obicei, tinerii din Zalau trag spre Cluj; insa eu, intamplator sau nu, am facut pregatire pentru facultate cu profesori din Oradea si atunci, implicit, m-am dus la Oradea. Din Oradea, de asemenea, puteam sa aleg Cluj, pentru ca era mai aproape de familie, dar eu am plecat, asa cum am zis, la Timisoara.

RomaniaRock: Timisoara, inca o legatura cu spiritul Phoenix …

Sergiu Corbu Boldor: Da, dar iti marturisesc ca nu am mai simtit acel spirit. Orasul este foarte schimbat. Evident ca, citind cartea lui Covaci (n.r. Nicolae Covaci – Phoenix, insa eu … , 1994 reeditata in 2016), am fost sa vad unde este Parcul X, usa lui Covaci, am refacut traseele lui Covaci etc. … Dupa episodul Timisoara, acum 5-6 ani, ne-am mutat in Bucuresti, cu gandul ca se vor deschide mai usor drumurile, ceea ce s-a si intamplat. Colaborarile pe care le-am avut in Bucuresti nu ar fi fost posibile intr-un alt oras.

RomaniaRock: Unde, mai exact, a activat trupa Ad-Hoc?

Sergiu Corbu Boldor: Ad-Hoc a existat in Oradea, Timisoara si apoi Bucuresti. De fapt Ad-Hoc a fost motivul pentru care ne-am mutat in Bucuresti. Mai exact ne-am mutat cu totii in capitala. Si nu am facut rau pentru ca am avut cred ca 3-4 ani foarte buni cu trupa. Drumurile chiar s-au deschis cumva altfel. Am cantat prin cluburi, dar si la festivaluri medievale.

…am devenit personaje de poveste in benzi desenate

RomaniaRock: Ad-Hoc a fost un nume de care se tot auzea intr-o anumita perioada si se auzea de bine. Ati scos vreun album?

Sergiu Corbu Boldor: Ad-Hoc a scos un album, numele lui fiind Dezmat, licori si muzici medievale. Mai exact a fost un EP. Povestea a fost ca intr-o vreme aparea revista Harap Alb continua, o revista de benzi desenate. Oamenii faceau ca esenta acelasi lucru ca si noi, numai ca erau benzi desenate. Asa ca am mers la ei si le-am explicat ca facem aceeasi treaba, numai ca noi cantam iar ei deseneaza. Astfel am scos noi albumul amintit in 10.000 de exemplare. Pare utopic sa iti editezi albumul de debut in 10.000 de exemplare, dar asa a fost. In plus, am devenit personaje de poveste in benzi desenate. In numarul 7 al revistei, Harap Alb se intalneste cu baietii din Ad-Hoc, au ei o aventura impreuna si asa mai departe. Dupa acest moment am scos o serie de piese on-line, pe youtube, dar nu am mai apucat sa le punem pe un disc.

RomaniaRock: Foarte interesant. Chiar o sa caut si eu revista … Sergiu, cum s-a ajuns la Corbu?

Sergiu Corbu Boldor: Ad-Hoc a hotarat la un moment dat sa ia o pauza. Apoi a inceput proiectul Corbu pentru ca este un alt gen de muzica, o alta poveste, o alta abordare. Efectiv am simtit nevoia sa schimb ceva. In privinta Ad-Hoc, nu se stie cand isi va relua activitatea.

RomaniaRock: Te rugam sa ne explici in cateva cuvinte provenienta denumirii trupei. Corbu este o porecla sau numele tau de familie?

Trupa Corbu s-a format organic

Sergiu Corbu Boldor: Lumea poate crede ca este o porecla, dar nu este asa. Mai exact este numele de fata al mamei mele. Si a fost doar o chestiune de timp ca nu mi l-am trecut in buletin. Dar chiar daca nu e in buletin, e in sange.

RomaniaRock: Ce ne poti spune de componenta trupei?

Sergiu Corbu Boldor: Trupa Corbu s-a format organic. Cine simte, traieste si iubeste muzica pana-n panzele albe, rezista langa noi. Caracteristica principala a celor care fac parte din grupul Corbu este autenticitatea, pe toate planurile. Asa mi-am și cunoscut colegii, care-mi sunt, inainte de toate, si prieteni, Florin Chirila – bass si Flavius Cristian Mocanu – pian. Florin Chirila este din Focsani si locuieste in Bucuresti. Din prima clipă cand a pus mana pe bas am inceput sa dansez. J Bas-ul e foarte important intr-o trupa, oamenii danseaza pentru ca exista acest balans. Pianistul, Cristian Mocanu, a fost vecin de curte cu mine, s-a mutat in Romania nu foarte de mult. Initial nu stiam ce e cu el, dar intr-un final ne-am imprietenit, iar cand a venit cu pianul la sala de repetitii si a inceput sa cante am zis “Pfffffff….”.

RomaniaRock: Aveti, de altfel, o combinatie interesanta de instrumente: vioara, pian, bas, tobe. Cum ati hotarat sa nu apelati la un chitarist? Recunosc ca la inceputul concertului vostru din seara aceasta, am cautat chitara pe scena si am devenit circumspect cand am observant ca, de fapt, nu aveti. Totusi, iti marturisesc ca nu am simtit lipsa ei.

Sergiu Corbu Boldor: Ma bucur ca spui asta. Prin proiectul Corbu au trecut ceva oameni si … asta am facut cand se schimba prioritatile, nevoile, interesele si asa mai departe. Si intr-o trupa este ca intr-un cuplu; la un moment dat auzi “Nu-mi mai esti drag.”; iar tu raspunzi: “No, bine! Atunci ramanem prieteni. La revedere, servus, ne vedem data viitoare”. Si asa s-a intamplat pana am ajuns in aceasta formula. Si e firesc, la un moment dat oamenii doresc altceva. Si, ca sa ajung si la intrebarea ta, ne-am tot zis: mai, ce facem, nu avem chitarist… noi, initial, chiar ne-am dorit chitarist. Am si cantat la un moment dat cu chitarist. Dar, in final, am zis sa renuntam la ideea de a avea chitara in trupa. In fond unde scrie ca trebuie sa avem obligatoriu chitarist. Hai sa incercam si fara. Si asa am inceput sa gandim fara chitara, la care ai 6 corzi – 6 note, in timp ce la pian ai 10; am considerat astfel ca avem un plus in ceea ce priveste armonia. Dar daca tot a venit vorba, noi mai avem un baiat la vioara, care face parte din Filarmonica de Stat, Sibiu. In acest mod, pianistul, in concert, canta varianta de armonie cu vioara si cea fara vioara. Practic el e pregatit sa cante in ambele variante, in functie de vioara.

RomaniaRock: Asadar voi cantati uneori si cu 2 viori in trupa …

Sergiu Corbu Boldor: Da, Mihai Andritcu, caci acesta este numele lui, este singurul membru ocazional.

RomaniaRock: Are inclusiv rolul de a-ti da tie mai multa libertate pe linia vocala?

Sergiu Corbu Boldor: Nu, eu cant acelasi lucru. Complexitatea vine pe alta zona.

Romania Rock: Va ganditi la un disc? Ce planuri aveti in acest sens, avand in vedere compozitiile voastre pe care le etalati in concerte?

Sergiu Corbu-Boldor: Da, avem in plan un album, chair foarte curand, dar va fi ceva ambiental, printre altele cu caval sau tilinca si are adanci radacini traditionale, sa ii spunem. Asa am gandit tema respectiva. Cu full-band, cu trupa, pregatim alt album, care este deja in lucru. O buna parte din piese sunt deja inregistrate.

Romania Rock: Albumul va contine si cover-uri sau doar compozitii proprii?

Sergiu Corbu-Boldor: Doar compozitii proprii, dar specific faptul ca sunt si prelucrari/adaptari din folclor.

Romania Rock: Ce stil muzical etaleaza formatia Corbul?

Sergiu Corbu-Boldor: Genul muzical pe care il cantam este disco easy hardcore folclorizat, pentru ca ne miscam disco, gandim hardcore si ne bazam pe folclor. Este un gen pe care il dezvoltam in continuu si care se schimba pe masura ce se dezvolta.

Romania Rock: Care este punctul forte al trupei? Dar punctul slab?

Avantajul suprem este ca suntem deschisi si acest fapt este rezultatul selectiei naturale a membrilor trupei

Sergiu Corbu-Boldor: Punctul forte este flexibilitatea. Evident ca ne bucuram cand gasim, ca aici la Buzau, o scena buna, o gazda buna, sunetisti buni, dar cantam si in alt context, unde nu sunt toate in regula. Eu nu pot concepe sa mergem undeva pentru a canta si in final sa nu cantam din cauza conditiilor. In concluzie, avantajul suprem este ca suntem deschisi, atat noi intre noi cat si noi fata de ceilalti. Si acest fapt este rezultatul selectiei naturale a membrilor trupei. Uneori mai sunt intrebat, inainte de un concert, cati suntem. Si cand reaspund ca suntem vreo 15, organizatorul se blocheaza pe moment … “Cum, veniti 15? Pai nu incapeti pe scena…” Bineinteles ca nu suntem 15 pe scena, suntem 4-5. Dar in echipa Corbu mai sunt oameni: manager, fotograf, design-eri s.a. De exemplu pe partea de design costume lucram cu Aradia. E fascinant ca pot zice lucrurile acestea si sunt oameni care s-au strans in jurul a ceea ce inseamna Corbu, pentru ca ei cred in acest proiect. Si e foarte frumos pentru ca totul se intampla organic. Ok si acum ajung la punctul slab: banii. Banii ne tin foarte mult in loc. Am trecut deja prin multe experiente si stiu ca daca ai incepe un proiect cu o caruta de bani, ai putea sari peste 5-7 ani de munca. Totul costa. Acum, tu poti sa imi spui ca poate le fac si eu mai ardeleneste (n.r. rade) … Cum e bancul cu ardelenii: “2 ardeleni pe marginea drumului. – Bah, tu ma crezi ca daca ma concentrez tare de tot, eu trec drumul asta intr-o jumatate de ora. – Da, bine, mah, dar ce esti tu, fulger?”.

Romania Rock: Da, foarte bun bancul. Revenind, problema aceasta cu banii cu siguranta este problema principala in ceea ce priveste evolutia rock-ului la noi. Te-ai gandit ca poate si tara, mai exact publicul nostru, nu este pregatit sa recepteze genul pe care voi il cantati?

Sergiu Corbu-Boldor: Da, poate fi si o problema de mentalitate. Suntem afectati de idiotenie pe toate planurile.

Romania Rock: Te-ai gandit vreodata sa pleci din tara?

Sergiu Corbu-Boldor: M-am gandit sa plec din tara, da. Dar imi place asa de mult aici, asa ca nu stiu ce sa fac. Si iti spun ca m-am mai gandit si la urmatorul aspect: cate trupe sau muzicieni au plecat din tara de-alungul timpuluI si ce au facut afara? Cati au reusit sau au evoluat? De fapt, nimeni. In schimb, ne propunem sa incepem sa calatorim si in afara Romaniei. Ne gandeam ca trupele din Bucuresti fac uneori eforturi serioase sa ajunga la festivaluri sau in turnee in zona Ardealului sau in Moldova, dar nimeni nu se uita si la Bulgaria. Sau, in aceeasi idee, trupele din Transilvania vin foarte des in Bucuresti, dar, de fapt, sunt la 2-3 ore de Budapesta sau la 5-6 ore de Viena. Adica Viena e mai aproape decat Bucuresti, ca timp de parcurs cu masina. Chiar de curand vorbeam cu Mihai Tivadar de la Dirty Shirt pe acest subiect, pentru ca si la ei se aplica foarte bine acest aspect. Asadar intentionam, cum ziceam, sa concertam si afara, dar asta am dori sa se intample dupa ce vom avea un material discografic.

Romania Rock: Sunt foarte importante atat editarea unui disc cat si organizarea unor turnee in strainatate. Dar, cu siguranta, aveti nevoie de un manager/impresar pe masura. Ce ne poti spune pe acest subiect?

Sergiu Corbu-Boldor: Avem o colega care se ocupa de partea aceasta de manageriat/impresariat, in persoana Luizei Mitu. Cum ziceam, imi place foarte mult intreaga echipa Corbu. Problema este ca suntem depasiti de timp. Noi tragem, ne prinde de multe ori dimineata in fata calculatorului …

Romania Rock: Sergiu, punctul slab se leaga mult de urmatoarea intrebare, pe care nu pot sa nu ti-o adresez. Se poate trai din muzica in Romania anului 2018?

Problema este ca noi, romanii, nu suntem invatati sa avem incredere in noi.

Sergiu Corbu-Boldor: Eu sunt exemplul ca da. Problema este ca noi, romanii, nu suntem invatati sa avem incredere in noi. De fapt, suntem cu increderea la pamant. Si asta nu numai in muzica, in toate domeniile. Oamenii merg la job-uri, in general, pentru a trece timpul si a se intoarce mai repede acasa. Uneori mai sunt intrebat “Tu ce muncesti?”. Raspund ca eu nu muncesc. ”Pai si ce faci?” Raspund: “Cant.”. “Bine, dar cum traiesti din asta?” Eu traiesc foarte bine, dar asta nu inseamna ca stau. Mai mult, eu sunt activ non-stop.

Romania Rock: Cum te-ai adaptat in Bucuresti , avand in vedere ca tu esti ardelean get-beget?

Sergiu Corbu-Boldor: Am avut momente cand am zis “wow, ce fain e in Bucuresti!” dar si momente cand nu mi s-a parut deloc bine. Uneori chiar am si zis ca plec din oras. Bucurestiul este, intr-adevar, o sursa, dn toate punctele de vedere. Acolo se invart lucrurile. Cu toate ca, de exemplu, anul trecut, o vara intreaga am cantat departe de capitala. Mai exact, cel mai sudic punct pe harta Romaniei in care am ajuns atunci a fost Medias. Si atunci chiar m-am intrebat daca are sens sa mai stau in Bucuresti, ca mie imi place pe dealuri. Dar, asa cum am spus, acolo se leaga lucruri si parca e totul aproape de tine. Si mai e un aspect important: instrumentistii. In orasele de provincie esti legat, de cele mai multe ori, de numarul mic al acestora. La un moment dat vezi ca se epuizeaza chitaristii, de exemplu, sau tobosarii. In unele orase sunt doar 2-3 la care poti apela.

Romania Rock: Unde repetati in prezent si cat de greu va este sa gasiti sala de repetitie, in general?

Sergiu Corbu-Boldor: Avem sala noastra de repetitii, care la randu-i consuma banuti. Mai exact este o sala inchiriata, pe care o impartim cu mai multe trupe.

Romania Rock: Sergiu, revenind la muzica in sine, ce influente ai mai avut, exceptand Phoenix, de care ne-ai povestit?

In viata mea au fost cateva capitole importante, iar Celelalte Cuvinte este un capitol de 6 ani care mi-a marcat viata si care a reprezentat o scoala pentru mine.

Sergiu Corbu-Boldor: Phoenix a reprezentat pentru mine impulsul. Si inainte de a-ti vorbi de alte influente, iti spun ca am facut autostopul si am vazut in jur de 50 de concerte Phoenix, vazute din public. Am fost nebun … asa mi-am petrecut studentia. Am fost oriunde concerta Phoenix, pana in panzele albe, inclusiv aici, la Top T (n.r. interviul are loc in Buzau, la Felinare). Imi aduc aminte ca am dormit in Sala Sporturilor, pe o banca (n.r. rade). Continuand sirul influentelor, iti spun ca eu, dupa absolvirea liceului, am mers la facultate in Oradea, in timp ce foarte multi din orasul meu mergeau la Cluj. De ce Oradea? Pentru ca acolo erau Celelalte Cuvinte. In Oradea ajuns, intr-o seara l-am vazut pe Marius Pop (n.r. fiul lui Calin Pop, vocalistul si chitaristul formatiei Celelalte Cuvinte) intr-un bar. Tin minet ca l-am rugat sa ma prezinte formatiei, aratandu-mi intreaga disponibilitae in a ajuta la carat instrumente si de fapt cam in orice. Marius mi-a promis ca vorbeste cu tatal lui, lucru care s-a si intamplat, pentru ca nu scapa de mine. In acea perioada, Celelalte Cuvinte au cantat in Bucuresti, in deschidere la Lake of Tears si in Buzau la Tess Pub. Atunci am venit cu autostopul in Bucuresti si m-am dus in Club Fire (n.r. in Centrul Vechi), unde au si cantat initial, inainte de concertul amintit. Am cautat trupa si i-am intrebat: “No, eu ce car? Chitara, basul, toba, boxa?” Acelasi lucru s-a intamplat si la concertul urmator, in deschidere la Lake of Tears. Am luat apoi autostopul si pana la Buzau si din nou i-am ajutat. Asadar, Celelalte Cuvinte a reprezentat pentru mine o influenta foarte, foarte mare. Am invatat enorm de la acesti oameni in cei 6 ani cat am stat langa ei. A fost o experienta fantastica pentru mine. Si, fara falsa modestie, sunt tehnicul ideal pentru o trupa. Membrii trupei urcau pe scena si aveau totul pregatit. Stiam la fiecare ce bautura prefera, la ce temperatura trebuie sa fie lichidul respectiv, stiam cum sa sterg corzile de la chitara si asa mai departe …

Romania Rock: Extraordinar. Presupun ca si ei te-au placut … in sensul ca si pentru ei a fost o experienta buna cu tine, nu?

Sergiu Corbu-Boldor: Da, a fost o legatura extraordinara. Si acum, cand merg la concertele lor, ne vedem cu mare placere, ne imbratisam… fiecare in parte imi este ca un tata si ca un frate, in acelasi timp. Am o legatura fantastica cu ei. In viata mea au fost cateva capitole importante, iar Celelalte Cuvinte este un capitol de 6 ani care mi-a marcat viata si care a reprezentat o scoala pentru mine.

Romania Rock: Foarte frumos! De altfel, cum nimic nu e intamplator, in ceea ce au compus Celelalte Cuvinte, se regaseste filonul Phoenix, mai ales in albumele din anii ’80. Ce poti sa ne mai spui despre influente?

Sergiu Corbu Boldor: Dupa experienra Celelalte Cuvinte, a urmat Dirty Shirt. Daca m-ai intreba, nici nu as stii sa iti spun cum i-am descoperit. Dar pot spune ca am cantat cu toate trupele mele preferate.

RomaniaRock: Asadar, inainte sa pornesti proiectul tau, te-ai asigurat ca ti-ai pus in bagaj o serie intreaga de experiente muzicale, care putem spune ca te-au format.

Despre Dirty Shirt pot spune ca a reprezentat pentru mine tot o influenta foarte puternica

Sergiu Corbu Boldor: Da, asa este. Despre Dirty Shirt pot spune ca a reprezentat pentru mine tot o influenta foarte puternica. Mergeam la concertele lor pentru ca imi placea ce cantau si, dupa o vreme, ne-am imprietenit. La un moment dat am inceput sa cant si eu cu vioara cand mai repetau ei si, de fapt, incepusem cu timpul chiar sa facem treaba. Imi place sa cant cu ei …. dar, din pacate, nu imi pot lasa propriul “copil” deoparte. De fapt, aceasta a fost problema cu toate trupele cu care am cantat. Le-am spus tuturor ca nu imi las trupa mea.

RomaniaRock: In afara de trupele cu care ai si colaborat, ce ti-a mai placut sa asculti de-a lungul timpului?

Cand eram mic, tatal meu ma tinea pe piciorul lui stang, dadea play la Pink Floyd – The Wall si punea pauza, imi explica, din nou ascultam si tot asa

Sergiu Corbu Boldor: La intrebarea aceasta o sa vin cu o scurta poveste. Imi aduc aminte ca in clasa a VIII-a, daca nu ma insel, in satul meu, m-am imprietenit cu niste baieti care tocmai ce isi terminasera studiile superioare. Deci o diferenta foarte mare de varsta intre mine si ei. Oamenii de care iti vorbesc erau “dusi de acasa”, ca de la ei am prins pasiunile adevarate, in ceea ce priveste muzica. Erau pasionati de emisie radio-TV; evident ilegala. Si-au construit singuri ce trebuia, captau TVR2 de la Cluj si il reemiteau local, pe calea aerului, pentru a beneficia oamenii din sat. Mai captau tot de la Cluj Europa FM si il reemiteau oamenilor. La Zalau nici nu se stia de Europa FM, dar la mine in sat se prindea perfect. Astfel, in vacanta de vara, nici nu puteam dormi bine; mergeam dimineata la ora 8 la baieti si le bateam in usa. Ei inca dormeau dupa chefuri nocturne, dar ii trezeam eu si le ceream cheia sa pot merge sa pun muzica. Pentru ca noaptea puneau ei Europa FM iar ziua puneam muzica dupa DEC-uri. Eram innebunit. Atunci, unul dintre baieti mi-a daruit un cd-player portabil … de care ti-am povestit mai sus. Tot la ei erau mai multe CD-uri, dintre care mi-am insusit Credence Cleerwater Revival, Beatles si Queen. Le-am luat chiar pe acestea pentru ca nu le punea nimeni la radio. Pe toate celelalte le ascultasem pentru ca eu stateam la acesti baieti de dimineata de la 8 pana seara la 10, pentru ca mai mult nu ma lasau ai mei. Si am ascultat si reascultat ulterior aceste CD-uri si e evedent ca la varsta aceea m-au marcat in mod decisiv. Ca sa nu mai zic ca atunci cand eram mic, tatal meu ma tinea pe piciorul lui stang, dadea play la Pink Floyd – The Wall si punea pauza, imi explica, din nou ascultam si tot asa. Chiar daca nu s-a prins ceva concret atunci, sigur mi-a ramas undeva in subconstient. Iar cand m-am intalnit cu acesti baieti de la radioul ilegal, ce aveam acolo bine ascuns, s-a activat. Cam acestea au reprezentat marea mea influenta, raportat la ceea ce sunt azi. Si ca sa intregesc tabloul, iti spun ca maica-mea canta la acordeon. Asa ca pot spune ca de la mama am mostenit cantatul si de la tata bunul gust.

RomaniaRock: Foarte interesante experientele tale si drumul tau in ale muzicii pana la Corbu. Sergiu, pana la urmatorul, iti multumesc foarte mult pentru acest interviu si iti doresc mult succes in proiectele tale muzicale. Sa auzim numai bine!

Sergiu Corbu Boldor: Si eu iti multumesc foarte mult. A fost o reala placere si pentru mine si va invit pe tine si pe cititorii Romania Rock pe pagina de facebook a proiectului Corbu si pe site-ul www.panacorbului.ro pentru mai multe informatii despre noi. Pe curand!

Florin Nitu
Romania Rock