Zbor spre rădăcini – primul album CORBU

Există o întreagă poveste în lumea sonorităților pe care ne-o propune Corbu prin acest album, o poveste ce se lasă descoperită numai prin ascultarea repetată și prin lectura simbolic-emoțională a acestui univers de armonii și vibrații. Mi s-a părut interesantă maniera în care e articulată toată propunerea muzicală, întrucât construcția motivică a albumului este una perfect logică, dar și în profund acordcu ordinea universului. Astfel, întregul mesaj pornește simplu de la afirmarea existenței în dimensiunea ei fundamentală. Nimic nu poate exprima mai bine faptul de a fi, de a ființa decât elementarul și absolut indispensabilul “inspir/expir”. Prin sonoritățile grave ale piesei de debut, Corbu ne scoate din zona raționalității pure, condiționând principiul cartezian “gîndesc, deci exist” de naturalul și mai lumescul “inspir deci exist/simt”. Nu știu dacă neapărat conștientizat sau doar intuitiv, Corbu procedează aproape de logica antropogenezei, astfel că după afirmarea existenței ne plasează în cealaltă zonă fundamentală a ființei, respectiv cea a nevoilor de identificare: da, exist pentru că inspir, dar cine sunt eu?

Ei, pentru această căutare, ce pare a ne defini întreaga existență, Corbu mobilizează un întreg arsenal de resurse și simboluri. De altfel, piesa în jurul căreia se construiește tot universul ideatic al albumului, este și cea care condensează toată pledoaria sa muzicală: ce construcție metaforică poate ilustra mai bine căutarea sinelui, pentru fiecare dintre noi, decât firescul “zbor spre rădăcini”! Asumându-și o astfel de opțiune, cea a tulburătoarelor căutări identitare Corbu imprimă albumului său un mesaj social de maximă actualitate. Într-o lume a globalului, în care disoluția identitară se manifestă pe toate palierele, în care mixajul, hibridizarea anulează amprenta localului și a specificului, pare că e tot mai greu să te identifici și să ieși din tăvălugul uniformizator.

În fața deconcertării individului, a zbaterilor sale pentru a se circumscrie, ancora undeva și cumva, Corbu propune “întoarcerea la rădăcini” prin evadarea către tradiție, ca o eliberatoare formă de întoarcere acasă, după nesfârșite peregrinări în care ne-am înstrăinat, ne-am pierdut. Remarcabil este faptul că această soluție salvatoare ne este sugerată nu doar prin sonoritățile de reală inspirație folclorică, ci, mai ales, prin recursul la zona cea mai încărcată identitar, respectiv cea a instrumentelor muzicale tradiționale utilizate de păstori (caval, tilincă, etc). Pare că nimic nu e întâmplător în alegerile sale, iar instrumentele vechi folosite ne invită nu doar să redescoperim un univers uitat de sonorități, ci și să înțelegem rostul și puterea lor de a exprima trăiri și sentimente. Dacă pentru păstori exprimarea prin cântec a fost o reală formă terapeutică, ostoind sufletul de dorul familiei, dar și eliberând inima de prea-plinul măreției și frumuseții naturii, Corbu se folosește inclusiv de puterea atribuită în mentalul colectiv acestor instrumente, repsectiv valențelor exprimării prin muzică. S-a crezut pentru mult timp că sonoritățile vechilor instrumente au puteri benefice, că ele influențează bunăstarea și asigură o comuniune perfectă între om și animal. Mizând pe asemenea capacități, Corbu ne convinge că o astfel de muzică ne poate face mai buni, că poate fi un remediu împotriva înstrăinării, a anomiei din lumea urbană, că numai prin comuniune, empatie și solidaritate putem construi o lume pe care să o resimțim și să ne-o asumăm ca fiind a noastră. Opțiunea pentru caval este iarăși extrem de inspirată și dacă ne raportăm la faptul că a fost considerat ca cel mai duios dintre instrumentele de suflat păstorești, sonoritatea sa specifică fiind cea mai potrivită stărilor emoțional-afective transmise prin actul “doinirii”.

Și pentru a ne aminti totuși că trăim într-un timp al diversităților care se întrepătrund, Corbu ne poartă și prin seducătorul univers al basmelor din alte tradiții culturale, cu personaje ce leagă lumi văzute sau doar imaginate, toate într-un efort de a ne face mai confortabili cu noi înșine.

Albumul poate fi ascultat aici.

Corina Bejinariu