Maestrul și discipolul – Experiența luminii înțeleasă prin căutarea inimii mele sacre

Ultima temă care a închis anul 2021 și cea de-a patra ediție a celui de-Al 7-lea Hambar a fost dedicată unei teme-relație care necesită o descoperire permanentă: Maestrul și Discipolul.

Înainte de a pune în lumină câteva idei nucleu (nu doresc sub nicio formă să vorbesc exhaustiv despre un subiect care solicită o descoperire și redescoperire permanentă a interiorului transcendent și exteriorului imanent) care au stat la baza întâlnirilor tematice, voi începe cu o foarte scurtă atenționare asupra numărului 7, număr asociat celui De-Al 7-lea Hambar.

Al 7-lea Hambar” este un proiect pilot prin care ne propunem să dezvoltăm organic un nucleu în care specialiști din discipline aparent diferite, dar cu o structură a spiritului deschisă spre dialog, pot interacționa cu nespecialiști, dar pasionați de cunoaștere.

Al 7-lea Hambar” este o întâlnire-eveniment între arte, oameni și natură.

Numărul 7 este numărul maestrului. Inițierea ca maestru nu poate fi altceva decât saltul calitativ din planul orizonatal al micilor mistere în planul vertical al marilor mistere. Una dintre preocupările căutătorilor de maeștri în viața lor este: „Mai avem nevoie de maeștrii în viața noastră?”, „Eu pot fi propriul meu maestru?”, „Copilul meu îmi poate fi maestru?”. La prima întrebare un posibil răspuns ar fi: da, avem nevoie de maeștrii care cunosc regula sau metoda elevării spirituale a discipolului, regulă ce îi va permite accesul la propria devenire armonioasă.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi text care spune „12.12.21 Oarța de Jos Maramureş info: 0770 11 81 85 Conferință cu tema Maestrul și discipolul Muzică live: CORBU: Fragmente din BCD Ana Creangă Jam Session Audiție la pick-up și magnetofon/ Camera Analog: Dor de Duh -HAR Expoziție de instrumente muzicale „Acela care vrea să devină un maestru nu poate învăța decât de la maeştri". Robert Schumann るま too nappn”

 

Deși gândul meu este să scriu după spirit și simț, și nu după observație, voi puncta suma unor idei expuse la întâlnire.

  1. Un maestru îndeplinește statutul de homo universalis, în toate culturile lumii fiind recunoscut ca omul veritabil (chen-jen, în China), omul eliberat (jivan mukta, în India), omul perfect (sophos, purtător de lumină, în Grecia), omul suprem (Adam Kadmon în cabala ebraică), sfântul întrupat în cavalerul aflat în căutarea Graalului, în creștinism etc.

  2. O altă idee conturată pe ierarhia religie, cultură, spiritualitate pune în lumina felinarului întrebarea: Ce rămâne fundamental, permanent, în noi, printre ruinele sistemelor de gândire de toate soiurile? Ce se află dincolo de cuvinte? Cuvintele capătă un sens numai dacă au legătură cu viața interioară care presupune prezența afectivității. În absența afectivității limbajul devine incomprehensibil, omul vorbește în clișee, zeul se bâlbâie și nu este înțeles, iar lumea apare ca fiind despiritualizată. Criza limbajului, a neînțelegerii dintre oameni are drept cauză ruptura dintre ființă și gândire. Atunci când gândirea nu mai reflectă viața interioară totul devine automatism, cuvintele își pierd magia și semnificația profundă. Afectivitatea este legată în mod evident de o experiență de lumină. Dumnezeu se manifestă prin contradicție, el se arată și se ascunde. Imanența și transcendența sunt stări contradictorii, dar și forțe antagosniste a căror dialectică se manifestă prin mister. Actualizării imanenței i se opune potențializarea transcendenței. Actualizării transcendenței i se opune potențializarea imanenței. Discontinuitatea faptelor mistice este rezultatul succesiunii actualizărilor antagoniste. Absența faptelor indică o stare de nici actualizare nici potențializare a forțelor contradictorii. Dumnezeu nu face decât să treacă în evenimentul întâlnirii sale. Dacă nu poți avea o cultură, măcar să ai o religie. Spiritualitatea este dincolo de religie, dincolo de cultură.

  3. Ideile care traversează ființa umană sunt nu numai cerebrale, sociale, ci aparțin unui temperament metafizic. Maestrul are rolul de a trezi în discipol acest temperament.

  4. Un maestru ridică atât de sus felinarul încât discipolul vede toate căile posibile pe care le poate accesa pentru devenirea și elevarea sa spirituală. Maestrul nu impune calea, ci indică direcția fiecărei căi prin lumina care îl ajută pe discipol să se întrebe asupra naturii realului. Experiența vieții spirituale sau mistice arată că Lumina cea mare nu este niciodată nici definitv aici în această lume și nici în altă parte, ci ea trece pe drum și este în același timp, prin diverse maniere, prezentă și absentă. Lumina cea mare se arată și se ascunde, se apropie și se îndepărtează. Lumina cea mare și lumea sunt legate și separate prin imanență și transcendență. Tot astfel maestrul cu discipolul.

  5. Prin elevarea discipolului maestrul însuși se înalță și se desăvârșește. Între maestru și discipol este o relație de izomorfism. Este o transmisiune confidențială. Pasajul de la o stare de lumină la o altă stare de lumină. Amintește-ți de lumină și creează lumina.

  6. Maestrul trăiește în toate ființele vii.

  7. Copilul își imită părintele, elevul își imită profesorul, discipolul își imită maestrul. Părintele elevat cultivă calitățile copilului, profesoul elevat cultivă calitățile elevului. Dar discipolul își imită maestrul în spirit, maestrul fiind pentru discipol o fereastră transparentă. Imitația în acest caz devine o transmisiune directă prin inițiere. Fereastra transparentă este un element de legătură între ființa exterioară și ființa interioară a omului.

Ar putea fi o imagine cu în aer liberExperiența luminii este ceea ce leagă intim devenirea discipolului și desăvârșirea maestrului. Și ca să rămân în zona cifrei 7 voi aminti de Eva de Vitray-Meyerovitch care în capitolul „Calea și experiența eiˮ din cartea „Rummy și sufismul” vorbește despre șapte etape ale sufletului, în funcție de lumină.

Lumina albastră corespunde sufletului carnal, călătoria se face către Dumnezeu în lumea senzorială. Starea este aceea de aplecare spre dorințe.
Lumina galbenă corespunde sufletului admonitiv, călătoria se face prin Dumnezeu, în lumea intermediară, starea este aceea de iubire.
Lumina roșie corespunde sufletului inspirat, călătoria se face asupra lui Dumnezeu, în lumea spiritelor, starea fiind cea de pătimire.
Lumina albă corespunde sufletului împăcat, călătoria se face cu Dumnezeu, în lumea realității, starea de uniune, sediul este misterul inimii.
Lumina verde corespunde sufletului mulțumit, călătoria se face în lăuntrul lui Dumnezeu, în lumea principiilor, starea este cea de tranziție, sediul misterul misterelor.
Lumina neagră corespunde sufletului bineplăcut, călătoria se face pornind de la Dumnezeu, în lumea nevăzutului, starea de minunare, sediul străfundurilor.
Și ultima etapă în care lumina este incoloră, călătoria se face în Dumnezeu, lumea multiplicității și a unității, starea permanenței în Dumnezeu, sediul este temeiul misterului, esența universală. Cele șapte trepte corespund, după cum urmează:

1. Căutarea,
2. Iubirea,
3. Percepția mistică,
4. Detașarea,
5. Non-dependența,
6. Unitatea,
7. Minunarea și realizarea prin anihilare (sau Moartea mistică: Fana)

Luiza Mitu
12.12.2021

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.