Interviu cu Vasile Leva – autorul piesei Străinul, devenită celebră sub numele de Râpa

Străinul de aici începe. Ăsta e Străinul adevărat. Ce auziți pe internet, pe youtube, nu-mi aparține.

Interviu cu Vasile Leva – autorul piesei Străinul, devenită celebră sub numele de Râpa

Sergiu CORBU Boldor: Mi-o zis Marius Ionuțaș că vine la dumneavoastră: „Hai, că e acolo un artist”. Artiști tot aflăm. Și apoi m-am uitat pe internet, v-am văzut povestea și privirea și am zis: o, ăsta-i altfel de artist, trebuie mers.

Vasile Leva: Eu am altfel de muzică, sunt aritmic.

S.C.B: Foarte bine, îmi place. Eu cânt la vioară.

V.L.: Aritmic, la fel ca Vasile Șeicaru. De cântat cânt, de compus compun, n-am reușit să scot ce am vrut, dar, până la urmă, iese. Lucrez acum la o piesă despre Codru. Eu colaborez cu Vali Moldovan, dacă-l cunoști.

S.C.B.: Nu-l știu personal.

V.L.: … Și l-am sunat aseară și i-am spus: uite, trebuie să scriu o poezie, un cântec despre Codru și apoi am zis: Codrule, Măria ta. O zis că nu e bine. Dar eu tot așa merg, pe varianta mea: Codrule, Măria Ta / lasă-mă sub poala ta… așa am început-o; eu tot pe varianta mea merg și el nu-i de acord. Împreună cu el am făcut foarte mult la StrăinulStrăinul este piesa mea, în paranteză zisă Râpa.

S.C.B.: Dar cum o ajuns piesa asta așa de celebră? Nimeni nu știe autorul adevărat al ei.

V.L.: Ba îl știe. De pe youtube. Este o emisiune realizată de Alpha tv.

S.C.B.: Cred că am văzut-o.

V.L.: Aveam barba mare atunci.

S.C.B.: Fain și cu barbă. M-am uitat la emisiune, mi-a plăcut foarte mult.

V.L.: Sunt bătrân acum, sunt bătrân. Nu m-a căutat nimeni cât am fost tânăr, cât am fost în vogă. Acum la bâtrânețe?!? (zâmbește)

Marius Ionuțaș: Așa o trebuit să fie, vă spun eu. Nu-i nimic întâmplător.

V.L.: Nu? Totu-i scris?

M.I.: Nu neapărat, așa trebuie să se întâmple.

S.C.B.: Dar ce gătiți?

V.L.: Am făcut supă de varză. Că-s burlac. Sunt divorțat de 10 ani, am două fete plecate-n Franța. De plecat la ele nu pot pleca pentru că e pandemia și, așa, voi rămâne în căsuța mea, în coliba mea. În parohia mea.

S.C.B.: În parohia de aici.

V.L.: Da.

S.C.B.: Dar fetele cântă, au treabă cu muzica?

V.L.: Nu. Niciuna, s-o prins ca nuca de perete.

S.C.B.: Tot m-am gândit să lipesc o nucă de perete și care-o veni pe la mine să vadă nuca pe perete lipită. S-o zidesc acolo.

V.L.: Dar o prinzi frumos cu aracet, că stă.

S.C.B.: Dumneavoastră sunteți băimărean?

V.L.: Băimărean.

S.C.B.: Și unde ați învățat să cântați la chitară? Când ați început?

V.L.: La 14 ani.

S.C.B.: Singur?

V.L.: Am avut un prieten care mi-o dat chitara, mi-o făcut-o cadou. Și asta e cadou (arată spre chitara pe care o ține în mână), dar e scumpă, nu e de un leu. Yamaha; mi-o făcut-o cadou Vali Moldovan. Vali Moldovan de la cenaclul Flacăra, acum este artist liber profesionist, cântăreț, compozitor. E mai în vârstă ca mine cu șase luni, nu cu un an, cum zice el. El e din ʾ58, eu sunt din ʾ59.

S.C.B.: Am auzit Râpa atât de mult cântată în țara asta…

V.L.: E un fel de imn al cercetașilor care umblă prin păduri. Dar eu am compus piesa Străinul, nu Râpa. Eu când am lansat-o, acum 10 ani, am fost cu Florin Ștefan la Ada și Ada ne-a trimis cadou pentru piesă, deci e înregistrată, eu sunt autorul, eu sunt compozitorul și ne-o trimis 3 milioane acum 10 ani. Alții au luat mai mult pe piesă. (râde)

Apare un vecin.

Vecinul: Mie întotdeauna mi-au plăcut brunetele și am avut parte numai de blonde.

V.L.: (Îl prezintă) Vecinu meu.

Vecinul (se prezintă): Comisaru Ardelean.

V.L.: Eu am un stil aparte de a cânta la chitară și nu pot cânta cu doi, trei oameni, numai singur.

S.C.B.: V-ați învățat aritmic sau cum ar zice muzicienii cu măsuri compuse.

V.L.: Și fac improvițațiile pe moment, nu le-am din pusă minte că așa trebuie să le fac. Așa o fost și cu Florin Ștefan, cu Vali Moldovan la fel. Eu cânt în stilul meu, ei în stilul lor. Acum lucrăm la o piesă, Sentimentala, versurile le-am lăsat la el. Am mai compus acum o piesă Lăcrămioară, floare albă, care e dedicată unei vecine de-a noastre; o cheamă Lăcrămioara și ea m-a rugat, dacă m-o tot văzut acolo cântând la chitară: „Fă-mi și mie o piesă”. „Îți fac fată, îți fac.”

S.C.B.: Abia aștept s-o aud.

V.L.: Încă nu e pusă pe note.

Apoi am mai crescut și maică-mea mi-o cumpărat chitara lui Victor Socaciu.

S.C.B.: Pe 15 noiembrie organizăm un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Toleranței, la Orțița. Vă așteptăm să veniți.

V.L.: Dar nu cred că puteți, e pandemia asta spurcată.

S.C.B.: Facem în aer liber. Dacă reușim să ținem evenimnetul, să veniți.

Comisaru Ardelean: Distanțare și mai puține persoane.

S.C.B.: Tot o scoatem la capăt. Dar prima chitară pe care ați avut-o ce chitară era?

V.L.: 339, placaj, de Reghin. Atât o costat. 339 de lei. Apoi am mai crescut și maică-mea mi-o cumpărat chitara lui Victor Socaciu.

S.C.B.: A purtat noroc mâna artistului, probabil.

V.L.: Pe urmă am spart-o.

S.C.B.: De ce ați spart-o?

V.L.: M-o supărat că n-o cântat cum am gândit eu.

S.C.B.: Asta pe care o aveți e acustică, ați cântat amplificat cu ea?

V.L.: Am cântat la un vecin. Până jos în sat s-a auzit.

V.L.: (Cântă la chitară piesa Străinul) Străinul de aici începe. Ăsta e Străinul adevărat. Ce auziți pe internet, pe youtube nu-mi aparține. Eu când cânt, cânt colea sub nucul meu.

Comisaru Ardelean: O zis că vrea să-l taie.

S.C.B.: Dacă se cântă sub el, nu demontați scena.

V.L.: Oricum am vrut să mă spânzur de el. L-am chemat pe Comisaru și el și mi-o tăiat craca, așa ca să n-o mai văd.

S.C.B.: A câta oară?

V.L.: Am 19 tentative, dar Sorin Grecu de la Alpha tv a găsit numai 9. (se amuză)

S.C.B.: Vecinii taie crengile să nu ajungeți la ele…

V.L.: … soră mea sparge ușa să mă salveze.

V.L.: Să vă povestesc de piesa Cucu și pupăza. M-a costat 4 luni.

S.C.B.: 4 luni a costat piesa asta?

V.L.: 4 luni m-a costat la Sighet. Am mers ca bossul, nici Ceaușescu nu a mers așa: milițe în față, salvarea la mijloc, mașina miliției în spate. Atunci am fost dus, am cântat contra lui Ceaușescu până la Dumnezeu. Am vrut să-l împușc. Mi-am făcut arbaletă. Și m-o pârât un coleg și or venit iarăși Satanele. Iarăși. Îmi pare rău că n-am reușit să-i dau arbaleta doctorului că mi-o confiscat-o miliția.

S.C.B.: Și ați scăpat fără închisoare?

V.L.: Numai la Sighet. Sighet și Cavnic, pe urmă din Baia Sprie în Baia Mare și eu am plecat de bună voie într-o stațiune, într-un sanatoriu la Tulgheș, în Harghita. De acolo am plecat eu legal; eu am vrut să plec. E o comună între două văi. Acolo în loc de apă bei apă minerală, e tare concentrația în fier și atunci am plecat eu de bunăvoie. A fost frumos, un sanatoriu. Am fost la Piatra Roșie, era acolo un cinematograf în incintă, de acolo mi-au început mie necazurile. Nevastă-mea m-a înșelat, am prins-o în offside și gata.

S.C.B.: Pentru ea a fost piesa cu înșelatul, cea pe care tocmai ne-ați cântat-o? Atenție! Un muzician intelectual periculos.

V.L.: Da

Comisaru Ardelean: Vasile, cum ți-o zis doctorul ăla când te-o văzut?

V.L.: Relicvă umană. Celălalt de la Sighet, Dumnezeu să-l ierte, că ăla m-o pensionat. Eu de la 32 de ani sunt în pensie. Și am 62.

S.C.B.: Cred, cu așa activitate…

V.L.: Or fost concerte, or fost și mă chemau și pe mine. Am cântat o dată la Jibou. Atunci făceam parte din Cenaclul Monolit de la intreprindere și am fost la Jibou, la Baia Mare, la Athos am cântat.

S.C.B.: Unde?

V.L.: La Athos.

S.C.B.: La Muntele Athos? Mă și gândeam, la Muntele Athos să cântați Străinul

V.L.: Așa se numește Barul de Noapte. Athos. M-am certat cu Sorin Grecu că de ce m-o băgat fără acordul meu. O zis că nu el m-o băgat, m-o băgat Ion Teglaș, operatorul. Deci operatorul m-o băgat, așa or zis ei, dar nu cred. În fine, știu când o fost Alfa Tv. După filmările pe care le-am făcut, imediat or apărut. La emisiunea lui, dar atunci era Lumea lui Grecu, nu povești cum scrie aici și sigur că el o câștigat bani pe chestia asta.

Comisarul Ardelean: (pleacă) Treceți și pe la mine, dar eu nu știu cânta. Din jos de biserică stau.

Am știut că pe Vasile îl căutați.

S.C.B.: (către Comisarul Ardelean) Ceva poveste trebuie să fie și acolo. Domnul Leva, la Corni cum ați ajuns?

V.L.: Am avut o mătușă prin alianță, mătușă de la fosta nevastă. Nevastă-mea o fost operatoare de jocuri mecanice și ce o făcut? S-o pus ea să joace și o băgat firma în gaură cu 1500 lei. Șeful ei mi-o fost mie cândva șef la ISPCF, unde am lucrat, și o venit la mine: „Mă, Vasile, dacă nu puneți banii îți închid femeia. Eram cu două fetițe, una de trei ani, cealaltă de nouă, cum s-o las pe femeie să facă pușcărie? Am vândut garsoniera unde am stat, am vândut-o și am cumpărat coliba asta. Ca să nu las fetele fără acoperiș. La 6 luni după ce ne-am mutat aici, femeia mea a plecat în Italia și m-a lăsat cu două fetițe. O venit statul român, ea o făcut plângere că sunt nebun, o venit protecția copilului și, ca să n-o pierd pe asta mică, am dat-o în plasament la învățătoare. Am cumpărat casa în care stau acum la Corni prin telefon, nici n-am văzut-o, dar mi-a plăcut ograda, atât mi-a plăcut, nu casa ca atare. M-a părăsit, a plecat, doi ani de zile am ținut-o în șah că am prins poziția aia că dacă nu-s de acord nu poate divorța și nu mi-am dat acordul timp de 2 ani de zile. Iert, dar nu uit, uit, dar nu iert.

S.C.B.: Când e ziua dumneavoastră de naștere?

V.L.: 17 martie. De 5 ori am fost în Franța. Aici am cucerit Parisul, am trecut prin Arcul de Triumf (arată poze cu familia de la cinematograful din Paris, parcul de distracție, malul Senei.

V.L.: Dintre Julio Iglesias și Vasile Leva pe care alegi?

S.C.B.: Pe Vasile Leva, clar. Vă mulțumim de această primire!

V.L.: Dacă ajung la Sighet, vă sun. Am multe cunoștințe acolo: doctori, asistente. (râde) Să nu vă luați după mintea mea. Să vă povestesc, am sunat o data la 112 și mi-a răspuns aistenta: Domul Leva nu avem benzină și motorină. Mai aveți un pahar, două de pălincă? Am. No, beți-le și stați liniștit.

S.C.B.: La 112. Deci, când sunați, ca la prieteni, sunați acolo.

V.L.: Nu, dar eu le-am zis că am nevoie de 3 mașini. Pompieri, poliție și salvare. Toți au mașini în curte, eu să nu am? (răde)

Cânte-o alții, eu le-o fac, ei cânte. Dar când or cânta să-și aducă aminte de mine. Despre asta-i tot.

S.C.B.: Și care-s planurile de viitor?

V.L.: Care-s? M-am săturat de viața asta. Vreau să-i pun capăt.

S.C.B.: Ați tot pus capăt vieții, dar cu muzica ce faceți?

V.L.: Cânte-o alții, eu le-o fac, ei cânte. Dar când or cânta să-și aducă aminte de mine. Despre asta-i tot. Am vrut să-mi dau foc pe cruce, dar o venit vecinul, mi-o dat două palme și mi-o luat benzina. Atunci o venit poliția noaptea la 1:00. Mi-o pus cătușe. M-o băgat în salvare, mi-o lăsat un aghiotant. Mi-am făcut mâna subțire și am scos-o din cătușe, mi-am căutat telefonul și l-am sunat pe avocat. Polițaiul era uimit cum de mi-am scos eu mâna din cătușe. Eram întins pe patul din salvare și zic către el, ia, vorbește cu avocatul meu. Și îi spune avocatul: Mă numesc R. S., sunt avocatul lui Vasile Lepa. Dacă clientul meu depune mărturie împotriva dumneavoastră vă zboară epoleții. Scurt i-o zis. Mă, ce cuminte o stat polițaiul….

S.C.B.: Înseamnă că aveți inspirație pentru muzică.

V.L.: Sper că da, eu așa sper. Am încercat. E stilul meu de a cânta. Nu mă poate schimba nimeni. O încercat Vali să-mi bage altceva în cap, dar n-o reușit.

S.C.B.: Ce sfat ați putea da unui om care ia prima dată chitara în mână?

V.L.: I-aș pune degetele pe corzi. Primul aș face la-ul. 2 4 3/ 3 5 4. Acordurile. 2 4 3 la, mi, la, mi.

ori cântați Străinul, ori cântați-vă Râpa voastră

V.L.: Când am compus eu Străinul am stat în cartierul Săsari, pe strada Victoriei. În spatele blocului am avut grădină. Și am avut un cireș și acolo am avut masa, am avut laiță, dincolo erau butoaie unde aduceam apă pentru a stropi grădina; câine lup am avut, pe care mi l-o furat armata română, o cățea foarte faină și uitându-mă așa, acolo e Piatra Tălharilor, și acolo mi-am imaginat ce fain ar fi un bar în care cei obosiți, care umblă prin păduri, să se oprească acolo, la barul ăla. Eu așa l-am văzut când am scris Străinul și imediat după ce l-am scris am plecat la Vali. Vali stătea în spatele blocului meu: „Hai, Vali, să vezi ce am făcut.” S-a uitat un pic la mine: „mă, să știi că ai scos ceva.” Atât mi-o zis, ca, pe urmă, să aud că se cântă în toată țara. Că or mai băgat versuri în plus, de exemplu Sorin Taloș de la Focul Viu, asta-i altceva. Mie îmi aparțin doar primele trei strofe. Restul ce-i în jos, nu- mi aparțin. Primele trei strofe sunt ale mele, ce se cântă în jos, nu. Nu-mi aparțin și le-am spus tuturor și lui Sorin, și lui Florin, și lui Bimbi din Petroșani. Exact așa am pățit eu cum o pățit Vali Moldovan cu Balada fulgerată de vânt. Versurile sunt ale lui Ion Voicu, muzica e al lui Vali Moldovan. Și versurile de la piesa Rău mă dor ochii, mă dor sunt ale lui Ion Voicu, poetul, dar muzica e a lui Vali Moldovan. Piesa a luat-o Narcisa Suciu. Și pe ea am prins-o la telefon și i-am spus: Fătucă, când piesa asta o fost făcută tu te jucai în nisip. Ăsta-i adevărul, dacă tot timpul am colaborat cu Vali, am știut. Până la urmă am aflat că o vândut-o Vali. Dreptul de autor, l-o plătit pe Ioan Voicu, el e plecat la cele sfinte. Și mie mi s-a oferit să vând Străinul, dar n-am fost de acord.

S.C.B.: Cine v-o cerut să-l vindeți?

V.L.: Florin Ștefan. Nu-i vândută piesa, le-am dat voie s-o cânte ei. Că era grupul Nord înființat, dar ei tot Râpa or cântat și am zis nu, ori cântați Străinul, ori cântați-vă Râpa voastră. De la mine primele trei strofe nu aveți voie să le cântați. Alea îmi apațin, sunt ale mele. Restul, ce-i în jos, nu mă interesează. Grupul Nord o stat 3 săptămâni, 4. Erau pe atunci grupul Nord, cânta folk rock. Atunci s-au lansat.

S.C.B.: Dar nu vă bucură că piesa dumneavoastră a ajuns așa de cunoscută? Și toată lumea o cântă?

V.L.: Într-un fel da, într-unul nu.

S.C.B.: În care fel nu?

V.L.: N-o cântă cum trebuie, asta mă supără pe mine.

S.C.B.: Păi nu are cum să înțeleagă ce a fost în sufletul dumneavoastră. Aia n-o poate trăi nimeni. Nici pe aproape.

V.L.: Vali Moldovan o cântă aproape ca mine. Dacă cu el am lucrat… El e aproape de adevăr.

S.C.B.: N-ați înregistrat piesele în studio? La calitate de studio?

V.L.: Am Străinul, negativul. Dar e prin Baia Mare. Atât.

S.C.B.: Dar cine s-o ocupat atunci?

V.L.: Nelu Ciceu o avut casa de discuri CINESIS și el mi-o scos.

S.C.B.: Dar n-o mai publicat-o niciodată.

V.L.: Nu.

S.C.B.: Și nu v-ați gândit să vă publicați piesele lucrate în studio, înregistrate?

V.L.: În studio am fost, dar nu pot suporta căștile pe urechi. Și am avut sticla aia faină în față, eu eram în spate, dar casa de discuri e vândută în Sighet la Laurean, cântăreț, mai peste deal. Și Florin Ștefan m-o sunat și Vali Moldovan m-o sunat să nu fiu de acord să merg să înregistrez la el, deci asta am primit. Apoi eu am venit la țară și așa a murit treaba. Laci, chitarist, el se ocupa cu CINESIS, și copilul lui, e tare bun copilul, cântă la chitară, are vreo 16, 17 ani.

S.C.B.: Vă mulțumim de această primire!

V.L.: Eu vă mulțumesc pentru vizită!

S.C.B.: Vă mai facem, dacă ne mai primiți.

V.L.: Vă aștept și vă mulțumesc. Vă iubesc! Să fii iubită de pământeni, domnișoară. (către Luiza)

A consemnat Luiza Matilda Mitu

Vă recomandăm să urmăriți pagina fb: Țara Codrului, mai aproape de tine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.