Am pus titlul: „Science Fiction Tour”

Totul a început de la un concert. Apoi s-au făcut două și tot așa s-a adunat o săptămână plină de activitate și, mai ales, plină de niște experiențe de domeniul fantasticului. Am pus titlul: „Science Fiction Tour”.

Să încep cu începutul.
Prima activitate a fost joi, la librăria Cărturești, unde Marian Coman și-a lansat cea mai recentă carte: „Omulețul din perete”. Lume foarte multă, că abia au avut loc și un plan A, ce a fost schimbat cu un plan B, care iar a fost aranjat cumva cu un plan C… și, într-un final, evenimentul a căpătat forma perfectă. Mi-a plăcut foarte mult că cei care prezentau cartea stăteau în partea stângă a sălii, iar noi, cei ce asiguram sunetele, stăteam în oglindă, în spatele publicului. S-a vorbit, s-a cântat, s-a citit, s-a cântat, iar s-a vorbit, iar s-a cântat. Marian, felicitări pentru ideea de a intercala literatura cu muzica. La final a fost o secundă de inspirație și colegii mei au început să facă un jazzy jam session, cât timp se dădeau autografe. Ei au cântat cam 30 de minute, dar Marian a dat autografe mai bine de o oră. Felicitări colegilor mei pluri muzicali. Din punctul meu de vedere, a fost cea mai reușită lansare de carte din câte am văzut. Și am cam nimerit și eu la câteva. Consider că, dacă în prima zi am citit juma de carte, cu siguranță, „Omulețul din perete” are ceva calitativ de spus, pentru că eu sunt un cititor dificil, nu mă prinde orice.

Vineri, a doua zi, am fost la „Phoenix and friends / La multi ani, Nicu Covaci!”
A fost un eveniment lung și, sincer să fiu, nu mă așteptam să rămân până la final, pentru că, printre altele, sunt și un ascultător dificil. Nu mă prinde orice. De data asta m-a captivat atitudinea unor oameni, interpretarea altora și curiozitatea față de altii. Dar, să încep cu începutul.
Am ajuns la Quantic pe la ora 17, pentru că la 18 aveam deja probele de sunet. Am fost întâmpinat de Costin Adam, vocea și frontmanul Phoenix. Omul ăsta are o forță încredibilă și o rezistență demnă de apreciat. A stat în picioare o zi întreagă, a socializat și a întâmpinat pe fiecare artist în parte, și erau o infinitate de muzicieni p-acolo, a prezentat tot spectacolul, toate trupele, toți artiștii ce au urcat pe scenă și, într-un final, a cântat cu Phoenix și a dus la bun sfârșit evenimentul. Felicitări imense pentru atitudine, atmosferă, rezistență și pentru felul în care stai drept.
Un alt moment foarte interesant este și piesa Mugur de fluier, la care a interpretat Plesca Adrian Artan. Din punctul meu de vedere, Artan este printre cei mai sinceri artiști din țara asta. Când a pus mâna pe microfonul ăla, a legat toată trupa cu o flexibilitate unică a vocii, așa cum numai el știe să o facă. Artan e asociat cu Timpuri Noi și Partizan, dar nu mă așteptam să fie atât de bine potrivit cu Phoenix. Trebuie să recunosc că mi-ar plăcea foarte mult să văd un concert Phoenix cu o combinație între Costin și Artan.
Felicitări pentru interpretarea pe care a avut-o Maria Casandra Hausi. De mult n-am m-ai văzut o femeie atât de puternică pe scenă. Foarte prezentă, deși în lumea ei.
A mai fost un moment care m-a marcat. La un moment dat a urcat pe scenă un artist popular, ce cânta cu vocea și cobza. Cumva s-a întâmplat să nu fie microfoane pregătite pentru el, dar, ca norocu, existau doi oameni care instantaneu au reacționat. Vlady Sateanu i-a dat propriul microfon să cânte, iar Zdzislaw Marcinkiewicz și-a luat și el microfonul și a stat cu el în mână la cobza aia, până a terminat omu de cântat. Asta, pentru mine, înseamnă să fii mare artist. Felicitări, pălăria jos!
Un alt moment, foarte interesant, este cel cu sunetistul de la Phoenix, Mike Ninu. Am văzut peste 50 de concerte Phoenix, dar până acum nimeni care să facă ce a făcut omul ăsta. Pot spune că a reușit să cânte la mixer. Dădea efecte în plus pe voce, când era câte-o strigătură, ridica instrumentul ce făcea solo, punea în evidentă muzicianul, în funcție de melodia pe care o cânta, și a gestionat foarte bine, (sic!), din mixer, momente mai dificile atât pentru trupă, cât și pentru cei invitați să urce pe scenă cu Phoenix. Felicitări masive! Și eu vreau așa sunetist.
Felicitări Laurentiu Morun pentru că te-ai ocupat de toate celelalte trupe invitate. Știm cu toții ce dezastru ar fi fost dacă nu erai acolo.
Marele respect merge către Nicu Covaci. Încep să înțeleg din ce în ce mai mult din ceea ce a repetat ani de zile și avea senzația că se adresează pereților. Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat să merg pe drumul meu. Pentru că m-ai învățat să stau cu #spateledrept, pentru că m-ai învățat și să cânt, și să car scule. Îți mulțumesc pentru că ești printre puținii care au crezut în mine. Felicitări!

Ziua a 3-a a început la Opera Națională București, într-un spectacol matinal alături de All’s Choir and Ballet Company. Felicitările merg către Alin Horia Manzat. Pentru că sunt și eu în postura de lider, înțeleg foarte bine anumite situații și apreciez enorm felul în care reușești să gestionezi situații, oameni și, mai ales, să rămâi calm pe tot parcursul zilei. Mie nu-mi prea iese asta. Mega felicitări actriței Anca Sigartău! Anca intră în categoria oamenilor de tipul Artan: sinceritate masivă.
Noaptea m-am dizolvat într-un jam session și audiție Pink Floyd cu oameni dragi. N-aveam ce să-mi doresc mai mult.

Duminică, în a patra zi, am mers către Craiova, unde am sărbătorit floriile la Gaya Pub. Mulțumim publicului prezent! Ne-am bucurat să ne revedem cu prieteni dragi și, mai ales, să găsim și aici mulți artiști foarte buni prin public. Abia aștept să ne revedem și să colaborăm cumva.

Luni am mers către casă. În drumul ăsta au fost două momente foarte importante pentru mine. Două concerte care intră și ele în categoria SF-ului. Primul a fost o tură cu cavalul în Targu Jiu la Coloana Infinitului. Detaliul care pentru mine înseamnă mult e că am fost acolo împreună cu Sabin Moroșan, colegul meu de la tobe, care e cel mai proaspăt în proiect și care e pictor. Are o sensibilitate foarte ridicată și nu puteam să merg în acel loc fără cineva care să mă înțeleagă. Ne-am făcut reglajul acolo. Al doilea moment, foarte intens, a fost undeva în țară unde am nimerit, poate nu întâmplător, la o mănăstire. Am trecut de un drum foarte anevoios, am ajuns pe ceva dealuri de unde se vedea o priveliște greu de descris și, după ce au trecut ritualurile specifice, am cântat o tură cu cavalul în biserica respectivă. Nimic nu se compară cu liniștea naturii, liniștea unei mănăstiri, reflexiile unei biserici și un sunet de caval venit direct de la strămășii nostri. Aici mulțumesc și felicit divinitatea. Un creștin de ăla standard ar zice că i-a ieșit dumnezeu în cale.

Acum, sunt undeva pe un deal, în mașină, cu laptopul, și aștept cu nerăbdare să pornesc iar în ceva aventuri. Mulțumesc foarte mult colegilor mei: Florin Chirilă, Flavius Cristian Mocanu și Sabin Morosan pentru că, fără voi, n-aș putea să fac ce fac. Mulțumesc și felicitări Luiza Matilda Mitu pentru simplul fapt că ai încredere în mine.

Îmi mulțumesc mie.
Sergiu Corbu Boldor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.